Poezie

Iubito...

păcătoșenii dulci...

1 min lectură·15 septembrie 2008

Mediu

Iubito...

Iubito,

ai vrea să fii mireasa mea la noapte?...

și dimineața

când insomnia stelelor se va topi

să fii-mbrăcată doar în șoapte

iar dulci ocheade să-ți fie pijama...

zulufii blonzi, împrăștiați

amestecați cu gânduri,

să-mi \'nobileze perna...

piciorul tău cu pielea albă, fină,

încolăcit cu-al meu, insinuant

de să se mire o sprânceană,

a mea?... a ta?... ce mai contează?!...

eu, lupul cenușiu în noapte,

ziua om,

tu, cosânzeana ce-mi oferă mărul

dorind păcatul însuși să ne fie pat.

și dimineața

cand insomnia stelelor se va topi

să mint c-afară nu s-a luminat

iar tu să știi...

zâmbind șăgalnic,

un colț al gurii să mi-l oferi răsplată

gândind iar la păcat...

apoi,șoptit,pe-ascuns să-ți spui

o, noapte... de ai fi polară!...

002.072

craciunescu gabriel. “Iubito....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/craciunescu-gabriel/poezie/1801853/iubito

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.