Toamnă...

1 min lectură·3 noiembrie 2007

Mediu

Toamnă...

Toamna a sosit de-acuma și se scurge-ncet în mine,

Frunzele se-aștern alene peste chipul încă viu,

Flori culese, flori păstrate, vara-n suflet o mai țiu

Însă, chiar de-i verde pulsul, sevele sunt tot mai line...

Ca o șoaptă, ca un abur, părăsindu-și lumea rece,

Fin, cu degete nervoase, nevăzut, pe nesimțite,

Amorțind pe rând sinapse pe sub tâmple veștejite,

Răsfirând brumate plete, a\'nceput și vântu-a trece...

Viile și-au copt arama, vrejurile sunt cernite,

Grauri, hoți de vise roze și-au pornit colinda-n stoluri

Imprimând pe portativul gândurilor, plin de goluri

Obsesive luni de toamnă, umede și nedorite...

Timpu\' agale-și toarce vraja îmbrăcându-mă\'n minciună,

Peste ochi zăbravnic pune și îmi spun că-i vremea ceții,

Granița-i deja trecută, s-a dus visul dimineții,

Amintiri, iubiri trecute, lăcrimând, încet se-adună...

Toamnă, toamnă fumurie, ești în mine, ești afară,

Ai venit cu iz de vinuri și-a gutuilor aromă,

Cu parfum de crizanteme, lunecând ca o fantomă,

Aducând în dar odihna curgerilor ca de ceară!...

Timisoara-1 Noiembrie 2007

002.286

craciunescu gabriel. “Toamnă....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/craciunescu-gabriel/poezie/1751985/toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.