Mediu
Toamnă...
Toamna a sosit de-acuma și se scurge-ncet în mine,
Frunzele se-aștern alene peste chipul încă viu,
Flori culese, flori păstrate, vara-n suflet o mai țiu
Însă, chiar de-i verde pulsul, sevele sunt tot mai line...
Ca o șoaptă, ca un abur, părăsindu-și lumea rece,
Fin, cu degete nervoase, nevăzut, pe nesimțite,
Amorțind pe rând sinapse pe sub tâmple veștejite,
Răsfirând brumate plete, a\'nceput și vântu-a trece...
Viile și-au copt arama, vrejurile sunt cernite,
Grauri, hoți de vise roze și-au pornit colinda-n stoluri
Imprimând pe portativul gândurilor, plin de goluri
Obsesive luni de toamnă, umede și nedorite...
Timpu\' agale-și toarce vraja îmbrăcându-mă\'n minciună,
Peste ochi zăbravnic pune și îmi spun că-i vremea ceții,
Granița-i deja trecută, s-a dus visul dimineții,
Amintiri, iubiri trecute, lăcrimând, încet se-adună...
Toamnă, toamnă fumurie, ești în mine, ești afară,
Ai venit cu iz de vinuri și-a gutuilor aromă,
Cu parfum de crizanteme, lunecând ca o fantomă,
Aducând în dar odihna curgerilor ca de ceară!...
Timisoara-1 Noiembrie 2007
002.280
0