După o lungă și obositoare sesiune am avut o scurtă vacanță. Așa că vrând să evadez din agitația obositoare a orașului am plecat cu o colegă la țară ,
într-un sat îndepărtat. Acolo era o
un copil..un copilaș lipsit de experiență.. în
dragoste..ce poate știi un copilaș..?nimic...nimic din ceea
ce ai vrea tu să știe...e mult prea departe de ceea ce
gândești tu,cum vezi tu
Dimineață…Mă trezesc…După ce-mi beau cafeaua ies pe balcon pentru a lua puțin aer curat.
“Este o zi atât de frumoasă și însorită, e numai bună de o plimbare în natură” mi-am spus eu.
Apoi fără
Cerul cenușiu
Un apus de soare
Orașul plumburiu
Ea iarăși dispare
E amurg de seară
Un vânt bate lin
Miroase a ceară
Și chiar a pelin
O liniște deplină
Peste acest oraș
Străjuie cu
Am căzut. Mă țineam strâns de acea idee. Și totuși am alunecat. Era o idee gândită îndelung, dar inima spunea altceva. Mă gâdeam la tine mereu și abia așteptam să te văd în fiecare zi. Erai atât de
O ploaie rece mi-a căzut în spate
Ce s-a întâmplat în această noapte?
O stea din cer a căzut
Și astfel te-am cunoscut
Ai apărut atunci când nu mi-era bine
Apoi subtil te-ai apropiat de
În arșița serii stau pe nisip
Privesc în depărtare
Un val lovește malul însetat
Și scoicile rămân înfipte în pământ
O sete cumplită te trage de gât
Și plantele sunt deshidratate
Doar peștele
- Alexia! Ce cauți aici? Nu te-am mai văzut în ultima vreme prin zonă.
- Da... Nu am mai venit. Am vrut să uit, dar nu am putut.
- Să uiți? Ce anume?
- Să uit că mai există acest loc. Să uit că aici
Priviri nepătrunse către viitor,
Amintiri fugare năpădesc de dor,
Sufletul zdrobit, ce plânge cu jale
Totu-i pustiit de aceste animale.
Oamenii sălbatici, ca niște fiare
Urlă, aleargă, fără
A fost odată, nu demult
Într-un sat indepărtat
O persoană de temut
Ce trăia doar din furat.
Și fura fără o jenă
Tot ce îi ieșea în cale
Uneori avea migrenă
Și mai mergea la
Împăratul a intrat în sală
Privind spre slujitori cu fală
O tânără cu lungul păr
Stătea în dreptul unui măr
Împăratul o zări
Și-i zise: “nu te sfii”
Mănâncă dacă ți-e a mânca
Dacă nu poți
Soarele în celulă bate
Ce se va întâmpla la noapte?
Sunt închis într-o celulă
Aș putea scăpa înghițind o pilulă
Pilula morții, dar pentru ce
La noapte vor să mă judece
Pot scăpa de la
Nici o adiere, nici un fir de iarbă
Totu-i neclintit în lumina oarbă
Razele de soare bat neîncetat
Iarba verde crud s-a decolorat
Asfaltul se topește sub picioare
Pământul s-a crăpat, apă nu mai
Plouă mărunt
stau aici și scriu
simt cum mă scufund
mă simt ca într-un sicriu
pământul ud peste mine cade
soarele a plecat și se face noapte
un întuneric dens m-a învăluit
unde sunt prietenii
O ultimă noapte în acest oraș
Totul este trist și întunecat,
Un întuneric dens a apărut deodată
Lumina galbenă pâlpâie în polată,
Acolo un bătrân stătea și citea
Însă fața lui se
O furgonetă neagră la capăt de drum
Ce să fie oare? E un șofer nebun
Un domn coboară și stă lângă trotuar
Apoi îmi vorbește de-un vechi patinoar
- Acel patinoar unde am învățat zici acum că s-a
Multă prostie peste tot,
Oriunde te uiți,vezi câte un idiot...
Idiot?e puțin a spune,
Îmi vine sa plâng cu amărăciune...
Să plâng?da.. e ceva normal..
Ca să se mai ștearga,gustul amar..
Pe
Un soare puternic umple neîncetat,
Sufletul acelor care au rezistat,
Unui chin puternic ce s-a abătut
Asupra țării noastre și n-a mai dispărut.
Un tunet puternic și-un fulger, au
Ciudată-i viața uneori, ciudată sunt și eu...
Mă întreb mereu ce este oare în sufletul tău,
O mică pată de tristețe sau chiar dezamăgire
Ori este mai multă tristețe și-un pic de fericire?
Aș
Plângeau, plângeau
Mergeau plângând
Plângeau mereu
Și îl urmau.
La capul lui s-au aplecat
Și tot plângeau neîncetat.
Iar el sta-n-tins pe un covor
Și le zămbea înfiorător
Era rece precum
Mâna-mi e amorțită
Picioarele mă dor
Deja mă înspăimântă
Gemetele lor.
Iar tu ești acolo în îndepărtare,
Când privești în jur,
Te cutremuri tare.
Peste tot vezi oameni întinși pe pământ
Unii abia