Observare
Priviri nepătrunse către viitor, Amintiri fugare năpădesc de dor, Sufletul zdrobit, ce plânge cu jale Totu-i pustiit de aceste animale. Oamenii sălbatici, ca niște fiare Urlă, aleargă, fără
Făptura
Alearga prin pădurea deasă cu frunzele veștejite copacii goi fără veșminte ea era cea aleasă Genunchii goi tremurau ușor părul lung flutura în vânt s-a dezlipit apoi de pe
Apus de soare
Priveam soarele Roșu aprins ca focul, Apus de soare.
Lacrima
Un strop cristalin Curge pe obrazul tău, E o lacrimă.
Te iubesc
O floare îți dau Iubita mea cea dulce Te iubesc nespus.
Părăsit
Gândire întunecată.. Unde ai fugit? Vino de îndată Că vreau să ucid Un vierme apare Din mărul de pe masă Iar m-ai părăsit Ai plecat de acasă
Vraja
O ultimă noapte în acest oraș Totul este trist și întunecat, Un întuneric dens a apărut deodată Lumina galbenă pâlpâie în polată, Acolo un bătrân stătea și citea Însă fața lui se
Atomul
O ultimă noapte mai am de suportat În acestă celulă în care-s sechestrat Aș vrea să fug, dar nu pot fugi M-am născut aici, aici voi muri. O ultimă noapte...mâine voi pleca Voi pleca în lume
Arșiță
Nici o adiere, nici un fir de iarbă Totu-i neclintit în lumina oarbă Razele de soare bat neîncetat Iarba verde crud s-a decolorat Asfaltul se topește sub picioare Pământul s-a crăpat, apă nu mai
Cerșetorul
Mergând înspre casă mai pe înserat A apărut un om, inima mi-a-nghețat Era un bătrân, un bătrân pribeag El mergea alene, sprijinit-n toiag. La un moment dat un ban mi-a cerut L-am privit în
Haiku
Căldură mare, Peste oraș Caniculă.
În arșița serii
În arșița serii stau pe nisip Privesc în depărtare Un val lovește malul însetat Și scoicile rămân înfipte în pământ O sete cumplită te trage de gât Și plantele sunt deshidratate Doar peștele
Orchestra
Muzica-n surdină Orchestra a tăcut Un contrabas răsună În anii ce-au trecut. Vioara lin cântă Dintr-un colțișor Trompeta te încântă Cu un Re major. Pianul îți șoptește Ce-i frumos și
Primăvara
Păsări argintii, Florile-s pe câmpii, O, primăvară, vii!
Război
Mâna-mi e amorțită Picioarele mă dor Deja mă înspăimântă Gemetele lor. Iar tu ești acolo în îndepărtare, Când privești în jur, Te cutremuri tare. Peste tot vezi oameni întinși pe pământ Unii abia
Haiku
Trandafiri roșii Rouă pe iarbă E dimineață.
Prizonierul
O cameră mică și goală cu pereți murdari aerul începe să dispară iar tu visezi că vinzi pescăruși delirezi nu mai știi de tine respiri cu greu aerul cu miros de mucegai pereții sunt plini de
Hoțul
A fost odată, nu demult Într-un sat indepărtat O persoană de temut Ce trăia doar din furat. Și fura fără o jenă Tot ce îi ieșea în cale Uneori avea migrenă Și mai mergea la
Romantic
Trăiri interioare Luna pe cer Iubire.
Epigramă
Băse-i la putere Care-i vinovat? Cu lingura cu miere Ne-a întâmpinat.
haiku
În cimitir Plouă mărunt Ai murit.
haiku
Cerul albastru Păsări călătoare E toamnă.
Doliu în oraș
Cerul cenușiu Un apus de soare Orașul plumburiu Ea iarăși dispare E amurg de seară Un vânt bate lin Miroase a ceară Și chiar a pelin O liniște deplină Peste acest oraș Străjuie cu
Închisoarea
Soarele în celulă bate Ce se va întâmpla la noapte? Sunt închis într-o celulă Aș putea scăpa înghițind o pilulă Pilula morții, dar pentru ce La noapte vor să mă judece Pot scăpa de la
Viciul
Oare ce se-ntâmplă cu mine acum? Parcă te-am uitat dar totuși ești în drum. Nu mai înțeleg ce este în viață Fiecare vrea să iasă în față. Să spună:”Ãsta-s eu și le știu pe toate” “Cine
Cutremurul
Un soare puternic umple neîncetat, Sufletul acelor care au rezistat, Unui chin puternic ce s-a abătut Asupra țării noastre și n-a mai dispărut. Un tunet puternic și-un fulger, au
Fără speranță
A venit toamna, mă bucur nespus Dar ce văd? E totul descompus Privesc înainte, privesc înapoi Sunt oameni întinși în negrul noroi O ploaie măruntă udă neîncetat Leșurile acelor care au
Cuvântul și dorința
Plouă mărunt și vreau să-ți vorbesc sunt în mormânt nu pot să mă clintesc e rece pământul așa îl simt mereu numai cuvântul mă trece de greu cuvântul și dorința la ele mă închin fără ele
O stea
O ploaie rece mi-a căzut în spate Ce s-a întâmplat în această noapte? O stea din cer a căzut Și astfel te-am cunoscut Ai apărut atunci când nu mi-era bine Apoi subtil te-ai apropiat de
Dezamăgire în iubire
Aș vrea să pot scrie de zor Dar nu mai pot de acel dor Poate fi dor de iubire... Îl caut in omenire……. Dar din păcate nu-l găsesc Cred că este chiar firesc Iubirea nu e pe pământ Este doar o
Dorință
Mai am un singur dor în liniștea nopții Să vii în dormitor prin valurile ceții Să mă atingi ușor cu mâinile tale Și să zbor ușor prin visele tale, Să-ți privesc ochii tăi albaștrii Care
Orașul trist
O vreme plângăcioasă s-a abatut aici… Aici peste oraș, aici e foarte trist.. Și mă plimb prin ploaie, prin vânt și prin noroi.. Și văd chiar mulți oameni alergând spre voi... Unii merg încet,
Din realitate
Filmele televizorul…totul mă necăjește Nici din ziare nu mai primești vreo veste Vreo veste minunată care s-a întâmplat În această țară care-i de neuitat Aici în România și peste tot în
Ai plecat
E noapte!....E furtuna! Ce s-a întâmplat? Afară într-una tună, Iar glasul mi-a-nghețat. Azi e lună plină Așa s-a întâmplat Lupii-n codru se adună Iar tu ai plecat. Ai plecat
Înmormântare
Plângeau, plângeau Mergeau plângând Plângeau mereu Și îl urmau. La capul lui s-au aplecat Și tot plângeau neîncetat. Iar el sta-n-tins pe un covor Și le zămbea înfiorător Era rece precum
FERICIREA
Ciudată-i viața uneori, ciudată sunt și eu... Mă întreb mereu ce este oare în sufletul tău, O mică pată de tristețe sau chiar dezamăgire Ori este mai multă tristețe și-un pic de fericire? Aș
Trandafirul alb
Bună ce s-a întâmplat Ne-am jucat cam mult și chiar am uitat Castele de nisip am construit cu grijă Nu ne-am gândit însă și la briză… Am crezut mereu că va fi soare Dar acum văd cum totul
Prostia
Multă prostie peste tot, Oriunde te uiți,vezi câte un idiot... Idiot?e puțin a spune, Îmi vine sa plâng cu amărăciune... Să plâng?da.. e ceva normal.. Ca să se mai ștearga,gustul amar.. Pe
