- Alexia! Ce cauți aici? Nu te-am mai văzut în ultima vreme prin zonă.
- Da... Nu am mai venit. Am vrut să uit, dar nu am putut.
- Să uiți? Ce anume?
- Să uit că mai există acest loc. Să uit că aici
-Bună Beatrice, ce s-a-ntâmplat?
-Nimic.
-Nu e adevărat! De fiecare dată când mă vezi ești atât de încordată…Ce se petrece?
-Încordată? Poate de la vreme..
-Nu, nu pot să mai cred asta, știu că
Priviri nepătrunse către viitor,
Amintiri fugare năpădesc de dor,
Sufletul zdrobit, ce plânge cu jale
Totu-i pustiit de aceste animale.
Oamenii sălbatici, ca niște fiare
Urlă, aleargă, fără
O furgonetă neagră la capăt de drum
Ce să fie oare? E un șofer nebun
Un domn coboară și stă lângă trotuar
Apoi îmi vorbește de-un vechi patinoar
- Acel patinoar unde am învățat zici acum că s-a
Am căzut. Mă țineam strâns de acea idee. Și totuși am alunecat. Era o idee gândită îndelung, dar inima spunea altceva. Mă gâdeam la tine mereu și abia așteptam să te văd în fiecare zi. Erai atât de
Împăratul a intrat în sală
Privind spre slujitori cu fală
O tânără cu lungul păr
Stătea în dreptul unui măr
Împăratul o zări
Și-i zise: “nu te sfii”
Mănâncă dacă ți-e a mânca
Dacă nu poți
Alearga prin pădurea deasă
cu frunzele veștejite
copacii goi fără veșminte
ea era cea aleasă
Genunchii goi tremurau ușor
părul lung flutura în vânt
s-a dezlipit apoi de pe
Plouă mărunt
stau aici și scriu
simt cum mă scufund
mă simt ca într-un sicriu
pământul ud peste mine cade
soarele a plecat și se face noapte
un întuneric dens m-a învăluit
unde sunt prietenii
O zi…o zi friguroasă de septembrie...13 septembrie mai exact...o zi cu ghinion, cum spun unii, o zi în care forțele negative își fac apariția și apar în calea ta la orice pas. Da, în acea zi ceva
O ultimă noapte în acest oraș
Totul este trist și întunecat,
Un întuneric dens a apărut deodată
Lumina galbenă pâlpâie în polată,
Acolo un bătrân stătea și citea
Însă fața lui se
O ultimă noapte mai am de suportat
În acestă celulă în care-s sechestrat
Aș vrea să fug, dar nu pot fugi
M-am născut aici, aici voi muri.
O ultimă noapte...mâine voi pleca
Voi pleca în lume
Nici o adiere, nici un fir de iarbă
Totu-i neclintit în lumina oarbă
Razele de soare bat neîncetat
Iarba verde crud s-a decolorat
Asfaltul se topește sub picioare
Pământul s-a crăpat, apă nu mai
Mergând înspre casă mai pe înserat
A apărut un om, inima mi-a-nghețat
Era un bătrân, un bătrân pribeag
El mergea alene, sprijinit-n toiag.
La un moment dat un ban mi-a cerut
L-am privit în
În arșița serii stau pe nisip
Privesc în depărtare
Un val lovește malul însetat
Și scoicile rămân înfipte în pământ
O sete cumplită te trage de gât
Și plantele sunt deshidratate
Doar peștele
Muzica-n surdină
Orchestra a tăcut
Un contrabas răsună
În anii ce-au trecut.
Vioara lin cântă
Dintr-un colțișor
Trompeta te încântă
Cu un Re major.
Pianul îți șoptește
Ce-i frumos și
Mâna-mi e amorțită
Picioarele mă dor
Deja mă înspăimântă
Gemetele lor.
Iar tu ești acolo în îndepărtare,
Când privești în jur,
Te cutremuri tare.
Peste tot vezi oameni întinși pe pământ
Unii abia