Alearga prin pădurea deasă
cu frunzele veștejite
copacii goi fără veșminte
ea era cea aleasă
Genunchii goi tremurau ușor
părul lung flutura în vânt
s-a dezlipit apoi de pe
Mai am un singur dor în liniștea nopții
Să vii în dormitor prin valurile ceții
Să mă atingi ușor cu mâinile tale
Și să zbor ușor prin visele tale,
Să-ți privesc ochii tăi albaștrii
Care
Acum când lacrimile toate
S-au transformat in amăgiri,
Acum vei intelege,poate,
De ce dor zeci de amintiri...!
Și dacă visele trecute
Vor deveni păreri de rău,
Atunci vei intelege,poate,
De
-Bună Beatrice, ce s-a-ntâmplat?
-Nimic.
-Nu e adevărat! De fiecare dată când mă vezi ești atât de încordată…Ce se petrece?
-Încordată? Poate de la vreme..
-Nu, nu pot să mai cred asta, știu că
și când credeam că totul era pierdut, am văzut o rază de lumină...am mers într-acolo și te-am zărit...stăteai mândru pe o stâncă și te uitai cu fală și dispreț la mine...oare de ce?
nu știam ce se
Plouă mărunt
și vreau să-ți vorbesc
sunt în mormânt
nu pot să mă clintesc
e rece pământul
așa îl simt mereu
numai cuvântul
mă trece de greu
cuvântul și dorința
la ele mă închin
fără ele
A venit toamna, mă bucur nespus
Dar ce văd? E totul descompus
Privesc înainte, privesc înapoi
Sunt oameni întinși în negrul noroi
O ploaie măruntă udă neîncetat
Leșurile acelor care au
O zi…o zi friguroasă de septembrie...13 septembrie mai exact...o zi cu ghinion, cum spun unii, o zi în care forțele negative își fac apariția și apar în calea ta la orice pas. Da, în acea zi ceva
Bună ce s-a întâmplat
Ne-am jucat cam mult și chiar am uitat
Castele de nisip am construit cu grijă
Nu ne-am gândit însă și la briză…
Am crezut mereu că va fi soare
Dar acum văd cum totul
Și în întunericul nopții ai apărut tu și totul s-a transformat într-un vis minunat...dar m-am trezit și am realizat că totul era doar un vis...
un vis, un vis minunat...erai lângă mine și mă țineai
Lumina intensă a lunii taie întunecimea nopții...Vârfurile copacilor se leagănă în bătaia vântului ca niște stafii…Se mai aud ici colo zgomotele animalelor care aleargă prin această
O vreme plângăcioasă s-a abatut aici…
Aici peste oraș, aici e foarte trist..
Și mă plimb prin ploaie, prin vânt și prin noroi..
Și văd chiar mulți oameni alergând spre voi...
Unii merg încet,
Aș vrea să pot scrie de zor
Dar nu mai pot de acel dor
Poate fi dor de iubire...
Îl caut in omenire…….
Dar din păcate nu-l găsesc
Cred că este chiar firesc
Iubirea nu e pe pământ
Este doar o
E noapte!....E furtuna!
Ce s-a întâmplat?
Afară într-una tună,
Iar glasul mi-a-nghețat.
Azi e lună plină
Așa s-a întâmplat
Lupii-n codru se adună
Iar tu ai plecat.
Ai plecat
Vreau să dorm, să nu mă mai gândesc,
Să inchid ochii și să ațipesc.
Măcar pentru un minut dacă aș putea,
Însă ochii mei sunt pironiți pe-o stea.
O stea strălucitoare ce a apărut
Deasupra casei
Filmele televizorul…totul mă necăjește
Nici din ziare nu mai primești vreo veste
Vreo veste minunată care s-a întâmplat
În această țară care-i de neuitat
Aici în România și peste tot în
CM