Costân Monik

Mulțumesc doamna Victoria pentru gândul senin pe care vreți sǎ mi-l transmiteți.
În aceastǎ poezie când am folosit “cerul albastru”, nu am specificat tipul culorii; poate fi un cer albastru deschis, ceea ce indicǎ primǎvara, așa cum ați spus și dumneavoastrǎ, dar poate fi și un cer albastru închis, plin de nori, care ne duce cu gândul la toamnǎ. Iar pǎsǎrile cǎlǎtoare, ele sunt prezente în ambele anotimpuri; atât primǎvara, cât și toamna.Numai bine.

Interesantǎ poezie, ai reușit sǎ expui foarte bine stilul românilor, și chiar al țǎrii. Suntem în curs de dezvoltare și mai avem multe de recuperat, iar gândirea logicǎ e la pǎmânt.

Interesantǎ armǎ, cu aceastǎ armǎ se întâlnesc mulți oameni. Și de ce aceastǎ armǎ, aceastǎ singurǎtate? Oare din cauza oamenilor care una vorbesc și alta fac? Care vor cu orice preț sǎ te dezamǎgeascǎ? O greșealǎ e precum glonțul tǎu, iar dezamǎgirea te va urmǎrii veșnic.