Împăratul

Împăratul a intrat în sală Privind spre slujitori cu fală O tânără cu lungul păr Stătea în dreptul unui măr Împăratul o zări Și-i zise: “nu te sfii” Mănâncă dacă ți-e a mânca Dacă nu poți pleca Tânara cu ochii verzi, suspină S-a uitat în jur,apoi alergă Spre ușa castelului pentru a pleca Dar, acesta însă blocată era Împăratul râse: “câtă naivitate Spuneam să pleci, dar nu să treci la fapte Să pleci la figurat din viața mea Nu să părăsești împărăția” Tânara copilă nu îl mai privi Lăsă capul în jos și se-nroși Domnița mea, capul să nu-l pleci Mereu să fii mândră de ceea ce ești Pentru împărăție ești înger păzitor Dar în viața mea ești un mare dor Părul lung și ochii aceștia verzi M-au înnebunit, te rog să mă crezi Dar sunt împăratul, nu pot greși Scopul meu este de a reuși Ca voi să urmați mereu Exemplul ce vi l-am dat eu.