Poezie
Atomul
1 min lectură·
Mediu
O ultimă noapte mai am de suportat
În acestă celulă în care-s sechestrat
Aș vrea să fug, dar nu pot fugi
M-am născut aici, aici voi muri.
O ultimă noapte...mâine voi pleca
Voi pleca în lume chiar dacă ea nu vrea.
Nimeni nu a putut ca să evadeze
Iar cine a încercat, a fost prins prea lesne.
Și cu toate astea, eu voi reuși
Am un plan în minte care va ieși
Cu multă răbdare și cu iscusință
Îmi voi îndeplini ultima dorință
O ultimă noapte...mâine voi muri
Voi pleca de aici fără a fugi
Da...mâine o să mor
Acum simt acel fior
Fiorul morții, ah ce bucurie
Mâine voi pleca de aici pe vecie
Frații mă vor plânge pentru că am plecat
Dar durerea-i mare, nu vreau să le-o-mpart.
Ei trebuie să-mi ia locul pentru a trăi
Celula e importantă, nu trebuie a muri
Că altfel, mecanismul se oprește
Și atunci...\"Doamne ferește!\"
003.007
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Costân Monik
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Costân Monik. “Atomul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/costan-monik/poezie/1736652/atomulComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.