corneliu zegrean

Elena? Un nume ce vine din veacuri, Îl au unele fete de la noi și din lume, Ea poartă și-o cruce ce-i plină de leacuri, Ușoară sau grea, ce-i face renume. De-i cea din istorii sau cea din

Blestemul nu m-a supărat, Poate...Puțin m-a agitat. De când Tu, dragă ai plecat Puhoi de lacrimi am vărsat, Oricât am vrut, dar n-am uitat, Mereu …. Mereu am regretat. Zmeul din mine

La mormântul eroilor “Noi nu plecăm! Noi nu murim! Noi libertatea ne-o dorim Chiar dacă-o fi să ne jertfim! Un fir de iarbă pe mormânt Să crească pentru cei ce sunt Eroii neamului, că-i

Nu știu să pictez tablouri, Mă pricep la câte-un vers, Poate și la bolerouri, Le dansez chiar și din mers. Chiar și atunc când merg pe.... „șapte cărări”. * Ană dragă, Ană dragă lumea

* În viață orice e posibil: Ne-am pregătit împreună, virtual, am așteptat clipa revederii după ani și ani... Dar..., după o înțelegere: \"stupoare\". \"Lupul își schimbă părul, dar năravul

Un “petic” de pământ mi-a mai rămas în sat Si multe amintiri pe care nu le pot uita, De și eram copil, când am plecat, Toate au locul lor în mintea mea. El este cel care, deseori mă cheamă Să

Te-ai ghemuit în mine un freamăt să-ți găsești? Furtuna e prea mare și... vrei să te-ncălzești? Ai inima prea rece, gândul scânteietor, crezând că doar în sânu-mi vei renaște un

De e toamnă de e vară îmi duc dorul cu... povară. Iernile când sunt geroase frigul intră pân-la oase. Primăvara e frumos, câmpul este mai... Duios, un cântec de ciocârlie prevestește-o

\"Ce-ți pasă ție chip de lut, Dacă-oi fi eu sau altul ?” M.Eminescu Știam că viața-i dură, o luptă, un război, Dar nu credeam în ură, sfidare și minciună, Credeam că peste timpuri și numai

Te văd și-acum frumoasă, ești chiar încântătoare, De și trecut-au anii, ești mândră ca o floare. De când te știu fetiță, ți-am urmărit cărarea, Mersul ca o cadână, tristețea sau durerea, Viața-ți

Haideți oameni buni la vot! Se ne-alegem gospodarii, Printre ei, sigur, primarii, Pe cei vrednici. Așa socot. Să ne fie cu bănat! Poate acum în turul doi, O s-alegem alții noi, Că cei

Pictează-mi privirea să-mi vezi fericirea zâmbind, Și gândul ce-mi zboară să te am o comoară spre ceruri plutind. Pictează-mi făptura și ochii și gura o vreau... sărutând, Un chip

Nici «Ursa cea Mare», nici «Luna» din cer, Nu pot bara timpul ce veșnic se «duce», În pas cadențat și, nu e mister Când vine, zâmbește, dar nu știm ce-aduce. El vine din ieri și trece prin

Flacăra arde - Doru-mi aprinde focul, Luna zâmbește. Slabă-i speranța - Gândul îmi zboară hoinar, Zâmbetul…. Palid. Liniștea trează - Târziu peste noapte, Luna dispare. Ploaia mai rece

După anii grei de criză, cu potop și vijelie, Ce-au trecut de-a lung și-n latul peste biata Românie, Tu an nou ce vii la iarnă, spune! Ce-o să ne aduci? Eu aștept cu nerăbdare, o răsplată pe

Eminescu “O, vino iar în al meu braț, Să te privesc cu mult nesaț, Să razim dulce capul meu De sânul tău, de sânul tău!” * Nireșeanu O, vino iar să te cuprind Stingher, precum o

Nu știu dacă tot ce spun, e bine? Dacă ești stăpân pe tine Spune frate, spune tare Să audă și cei care!.... Sunt chemați să facă legea, Ca o cartă a dreptății În albia

- Doamne! Multe au mai fost Și.... Câte-or să mai vină, Așteptăm, dar.... Fără rost, Mierea de albină. Nu-i vezi Doamne! Pe „ecran” Cum zburlesc din pene? Și promit an după an „Rimel” la

Doar vocea Ta pierdută a delirat în noapte, Când ai plecat pe drumul ce-l fără căpătâi, Cu plecăciunea sacră eu ți-am rostit în șoapte: - Mi-ai fost stindardul vieții și-așa... O să-mi

Ce nesecată-i ura când lumea se împarte, În cete mici sau large, de mizeri și bogați, Ea năruie speranța, a celor fără carte Sortiți la umilință. Ei.... mor niște argați. Ce nesecată-i ura

Rămâi mereu o floare, din lunile de mai, Cu gura-ți zâmbitoare și vorba-ți după grai, Să te privesc și-n vise, când somnul mi-o fi greu, Pe cât ești de suavă să înflorești mereu. Puține știi de

În visele-mi nocturne adeseaori apari, Te chem să vii aproape dar repede dispari, Când mă trezesc din somnul, ce n-a fost liniștit, Văd luna cum dispare, plecând spre infinit, După perdeaua

Aici trăiesc, aici muncesc, și... tot aicea străjuiesc o Bornă la hotare. La o margine de țară, În cazarmă sau pe-afară, pe pământ sau chiar și-n zbor, sub privirea stelelor. Aici!