Gheorghe, eroul de pe Someș

-De ce plângi mamă? -Nu știu fiule, mă gândeam așa… La adevăr și libertate și….La prea multă nedreptate. Sunt fiică de erou, am fost soția unui erou, sunt mama unui erou. Cine știe? Poate urmez eu. Este bine? Doamneee!... Mai fă orânduială pe pământ. Corneliu …Pacea nu era departe, Tunurile-au încetat Iar “Imperiul Habzburgic” Pentru veci s-a destrămat. “Bucovina” și “Ardealul”, Din Sighet pân-la Ilia Au trecut la țara mamă, Mândra noastră ,“România”. Mulți cântau de bucurie, Alții, erau supărați, C-au pierit loviți de gloanțe Milioane de bărbați. Printre ei, era și tata, Despre care am aflat Că murise lângă “Bălgrad” Într-o gară, bombardat. Conducea locomotiva Ce trăgea un tren - spital, Tata era bun mecanic Și-avea grad de caporal. Ruga lui cea de pe urmă Am aflat-o la-ntâmplare Ascultând povestea tristă A unui schilod la picioare, El era la vremea aceea, Sentinelă la vagoane, Când au fost loviți năprasnic Cu bombe din avioane. Unii au murit în chinuri Arși de vii sau sfârtecați, Pe alții i-a dres norocul, Prin minuni au fost salvați. Spune-mi omule de tata, Povestește-mi cum a fost? Să mai sper într-un miracol? Sau, nu are nici-un rost. -De ești tu , fată bălaie Și ai numele “Bojoc”, Te caut de multă vreme, Te-am găsit și… Am noroc, Să-ți destăinui jurământul Ce l-am dat tatălui tău, Când zăceam pe niște “țoale” În gară la. . . Nușfalău. Aveam gambele zdrobite, El cu pieptul spintecat Și ținându-i capu-n brațe, Jeluind, mult m-a rugat: - Camarade ! sunt pe “ducă”, N-am puteri, toate mă lasă, Jură-mi că-mi vei duce vestea In “Ardeal”, la noi acasă. Acolo. . . mai am o fată, Nevasta m-a părăsit, Povestește-i despre mine In ce chinuri am murit. Du-i \"zălog\" această cruce Și inelul meu marcat, Să le poarte amintire De la cel ce-a “răposat”. -După acest cuvânt de groază, Bietul “om” s-a prăpădit, I-am închis ochii cu palma Apoi… Noi ne-am despărțit. El a fost luat cu \"targa\", Dus la margine de sat Și-ntr-o groapă colectivă Fără popă, înhumat. Eu am fost trimis în zonă, La spitalul din Banat Și de-atunci caut într-una Să respect ce i-am jurat. Inelul și cruciulița, Ia-le, că sunt ale tale, Eu sunt Gheorghe, zis EROUL, Din “ Sasnireșul” pe vale. Am scăpat de iadul morții Și i-am spus un legământ: „O s-o caut camarade, De o fi… Chiar și-n mormânt”. Și… Te-am găsit! -A devenit soția lui. Demnitate, adevăr zguduitor. „O poveste, o… Legendă, O….Legendă, o poveste”. Ei sunt „Rădăcina Sufletului meu” Din ciclul: De ce plângi mamă? Corneliu 1995