Visele sunt totuși - vise

În visele-mi nocturne adeseaori apari, Te chem să vii aproape dar repede dispari, Când mă trezesc din somnul, ce n-a fost liniștit, Văd luna cum dispare, plecând spre infinit, După perdeaua neagră a norilor mai reci Și umbra ta dispare, „Tu” razele-i petreci. Încerc să-mi întind mâna dar nu pot să te prind, Căci brațele-mi sunt scurte și nu pot să le-ntind. Apari în altă noapte, dar. . . altfel precum ești Și-mi răscolești în suflet cu totul alte vești, Știute sau uitate în anii ce-au venit, Căci eu cu ei alături, am mai îmbătrânit. Apari ca o «Nălucă», te joci ca un „Nătâng” Și dispărând în noapte eu mă trezesc și plâng. Spre un destin mai „nobil” am porțile închise, Căci zilele sunt „fapte” iar visele sunt. . . -„vise”