Poezii

Se oprește lângă o cruce înnegrită peste vreme Și-nchinându-se încearcă cu o frază să o cheme: - Mamă! Chipul tău trăiește, l-am avut mereu cu mine, Pribegind în lumea mare el mi-a dat puteri

La plecare pe „frontul nedreptății” O floare-i pre puțină, O mie. . . ? Sunt prea multe, Îți las în schimb credința, Dorul să ți-l asculte. Iți las și inimioara Ce bate pentru tine, Cu

Vino și arată-mi-te Pe drumeagul ce coboară Spre Aleea Fericirii, Să te am a mea comoară, Să zburăm în sus spre stele Pe cărările-amintiri, Vom fi singuri printre ele În vâltorile

Ai dispărut odată cu iarna cea lungă. Poate ți-a fost frig și… Nu mai poți privi fulgii reci de nea ce plutesc în sufletul meu. Am plâns… Nu mai am lacrimi, Apoi… am tresărit când ai

Miros de brad, parfum de flori, Pe cer sclipesc mii de culori, Vin la ferestre urători: - Fiți fericiți de sărbători, Acum și-n anii următori! Pace în suflet, bunătate, Masa plină de

„Un fir de iarbă verde, din lutul lor să crească, Pe dâmburi de morminte, un crin să înflorească. La crucea lor copile, îți las cu jurământ: Să lași mereu o floare și lacrimi pe mormânt”

\"Suntem cuprinși de-o mare nebunie\", Mințiți, călcați, pe rana ce ne doare, De niște parveniți ce ne-au făcut \"piftie\" Ce urlă să-i alegem, la noua confruntare. Prea s-adunat în toate,

Nu am adormit în posturi, n-am tras sfori sau brăcinare, Chir de m-au târât pe coate, cu „afetul” în spinare. În postul de santinelă nu am moțăit vreodată, Fiind că patria mi-e sfântă,

Un an din viață-a mai trecut Și încă-o stea a mai căzut. Cum anii trec, se scurg mereu, Cu ei odată trec și eu, Îmbătrânesc și-mi pare rău, Că nu mai cunoscut. De ziua mea te-aștept să

După anii grei de criză, cu potop și vijelie, Ce-au trecut de-a lung și-n latul peste biata Românie, Tu an nou ce vii la iarnă, spune! Ce-o să ne aduci? Eu aștept cu nerăbdare, o răsplată pe

Voi Mării și Mărioare LA MULÞ ANI! Tot zâmbitoare, Să fiți mândre ca o floare. Un bujor, un trandafir, Mărgele trase pe-un fir, Să adiați ca un \"zefir\". De Sfântă Mărie Mare Eu... Vă

Doar vocea Ta pierdută a delirat în noapte, Când ai plecat pe drumul ce-l fără căpătâi, Cu plecăciunea sacră eu ți-am rostit în șoapte: - Mi-ai fost stindardul vieții și-așa... O să-mi

Ultimul poem al poetului și Eroului, Sublocotenent post-mortem, IOAN GROȘARU Cu aripi îndrăznețe m-am înălțat furiș Cu-albastra-nchipuire, prin viforul de ceară Și am strivit pământul în graba

Cu pașii spre lună? O dorință nebună, Este mai greu. Cu pașii spre stele? Să fiu printre Iele Visez mai mereu. Cu pașii pe Terra? De ”flori” plină-i sera Și multe iubiri. Odorul

La mormântul eroilor “Noi nu plecăm! Noi nu murim! Noi libertatea ne-o dorim Chiar dacă-o fi să ne jertfim! Un fir de iarbă pe mormânt Să crească pentru cei ce sunt Eroii neamului, că-i

Elena? Un nume ce vine din veacuri, Îl au unele fete de la noi și din lume, Ea poartă și-o cruce ce-i plină de leacuri, Ușoară sau grea, ce-i face renume. De-i cea din istorii sau cea din

Nu știu dacă tot ce spun, e bine? Dacă ești stăpân pe tine Spune frate, spune tare Să audă și cei care!.... Sunt chemați să facă legea, Ca o cartă a dreptății În albia

Treziți-vă voi oameni, cum bine ai grăit, dintr-o mocirlă neagră, în care ați sleit, să răsturnăm o clică, de hoți și de geambași, la strâba-orânduială să nu mai fim părtași. Treziți-l și pe

Aș vrea să scap de-o grea povară Ce-mi macină gândul, mereu. Mereu aștept să îmi dispară Coșmarul sufletului meu. Aș vrea să zbor și printre stele Să-mi caut liniștea-n pustiu, Pământu-i

Sa te găsesc? Cu pași măsor pământul, Smulg iarba verde, de parcă sunt nebun, Dar nu răzbesc, oricât îmi zboară gândul Să te ajung, iubirea să-mi răzbun. Te caut peste tot, poți să te ascunzi

Rămâi mereu o floare, din lunile de mai, Cu gura-ți zâmbitoare și vorba-ți după grai, Să te privesc și-n vise, când somnul mi-o fi greu, Pe cât ești de suavă să înflorești mereu. Puține știi de

De Dragobete? Un vis frumos Și-o dulce îmbrățișare, Apoi... o dulce sărutare Căci busuiocul ți-a surâs, Și după-o rugă și un plâns E ziua Ta de... desfătare Și-al dorului încununare. Eu ce

Te-ai ghemuit în mine un freamăt să-ți găsești? Furtuna e prea mare și... vrei să te-ncălzești? Ai inima prea rece, gândul scânteietor, crezând că doar în sânu-mi vei renaște un

Când luna apare pe cerul senin, Iar soarele-și pierde din razele roșii, Te aștept pe aleea, izvor de destin Până târziu, ce cântă cocoșii. Prin colțul de stradă trec zeci de femei, Copii și