Poezie

Și totuș . . . . Destinul

2 min lectură·9 iulie 2007

Mediu

Te văd și-acum frumoasă, ești chiar încântătoare,

De și trecut-au anii, ești mândră ca o floare.

De când te știu fetiță, ți-am urmărit cărarea,

Mersul ca o cadână, tristețea sau durerea,

Viața-ți tumultoasă de multe doruri, plină,

Mândria-ți mai aparte și izul de regină.

Din frunza ta roșcată emani tumult de lavă

Iar cu petala-ți albă ești tot mereu suavă.

Cu zelul de femeie tu ți-ai clădit o faimă,

Trezind dorul din mine să te iubesc în taină,

Fără să-ți cer vre-odată măcar o sărutare,

Lăsând să treacă anii și timpul la-ntâmplare.

Dar iată că destinul revine din neanturi

Și adunând iubirea în diferite salturi

O face mai solidă și trainică o face

Și-mi dă floarea în brațe, el știe că îmi place.

Eu nu mai stau pe gânduri, o-nbrățișez agale

Și o sărut cu patos petale cu petale.

Îi simt dulceața-n suflet și dorul plin de lavă,

Aud apoi în șoapte: -Mă dau toată pe tavă.

Demult aștept o clipă și un semnal din scenă

Să-mi spui direct în față și fără nici o genă

Că mă iubești și, sincer, vrei dragoste curată,

Să-ți fiu mereu aproape, mai mult ca niciodată.

Acesta-i un miracol, ca după atâta vreme

Să ne unim iubirea iar dorul să ne cheme

In, ceruri printre aștrii sau poate în Bermude,

Dar. . . Suntem prea departe, și. . .Nimeni nu ne-aude.

Corneliu 15.01.2007

001.471

corneliu zegrean. “Și totuș . . . . Destinul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/corneliu-zegrean/poezie/1735247/si-totus-destinul

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.