CACorneliu Traian Atanasiu
Verificat@corneliu-traian-atanasiu
Bucurestiromaniankukai.blogspot.com/
Nu prea știu ce fel de biografie. Profesor de sport. Facultatea de filosofie fără să profesez. Fără veleități și gusturi literare pînă tîrziu. Am citit și am început să scriu într-o criză existențială a tinereții. Totul, după cum s-a dovedit ulterior, cu certe efecte formative. Transfuzii de sînge si iluzii.…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Cred că Cioran zicea: \"Cum să trăim fără citeva motive temeinice de disperare\" (dacă nu, mă va corecta cineva mai știutor). Păi, dacă ele ne ajută să trăim, atunci tot decorul la care am consimțit e doar o mică trambulină elegantă, o promisiune de detentă, doar nu jucăm într-o dramă cabotină. Cu tot apropoul sexy al cătușelor, eu nu văd în ele decît acea binecunoscută și acum șăgalnică invocare: Clipă, oprește-te!
Pe textul:
„cu titlu optativ" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextÎmi pare rău că nu-mi vine să mă rezum la un înțeles tern plîngînd bietele fete dezabiate. Mi se pare, și așa mi s-a părut din capul locului, o metaforă extinsă a prestației celui ce se expune pe acest site. O asumare fără rețineri, impudică a dezgolirii sufletului în văzul lumii largi, grăbite, care nu te va menaja. Și totul alert, cu ritm, \'cu viață\'... Și poate și reușind cîte un cadru:
Să nu ne cheltui timpul pe degeaba
Cu aerele tale de paiață
Să nu ne cheltui timpul pe degeaba
Cu aerele tale de paiață
Pe textul:
„Stop cadru" de Lory Cristea
0 suflu
ContextUn sonet silvestru deosebit de bine articulat. Toata recuzita de imagini este prelucrata doar ca motive, transfigurata si ingenios imbinata cu trairea tihnei insufletite. Si totul curge parca de la sine, poveste a unei clipe expandate, imbogatite, care si-a gasit locul de asezare, drept de oaza.
Pe textul:
„De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul" de Adrian Munteanu
Recomandat0 suflu
ContextMi-a plăcut mult prima strofă, care marchează tonalitatea minoră în care mai resimțim sentimentele ce \"râd de noi duios mirate și neîntrebate se prefac vii se dau moarte\". Incapacitatea de a le mai trăi altfel decît în oglindă. Și finalul ironic, ușor dezolat:
arunc un bănuț pentru o iubire
mon Dieu sunt deja demodată
arunc un bănuț pentru o iubire
mon Dieu sunt deja demodată
Pe textul:
„Sentimentele noastre roată" de Ela Victoria Luca
0 suflu
ContextMie îmi place tocmai acolo unde te părăsești pentru a-ți obiectiva durerea, o lași pe seama celor de dincolo de tine:
undeva o vioară își tânguie soarta
și plâng
fulgere de tăcere mă apropie de solstițiul cuvintelor
Îmi place și: \'pergament căptușit cu orgolii\', bănuiesc imaginea celui ce scrie (tu sau el) fără să ajungă la sine.
Iar plecarea din sine nu e cel mai rău lucru. Sărbătorește-ți fără teamă tristețea!
undeva o vioară își tânguie soarta
și plâng
fulgere de tăcere mă apropie de solstițiul cuvintelor
Îmi place și: \'pergament căptușit cu orgolii\', bănuiesc imaginea celui ce scrie (tu sau el) fără să ajungă la sine.
Iar plecarea din sine nu e cel mai rău lucru. Sărbătorește-ți fără teamă tristețea!
Pe textul:
„Al cincilea anotimp" de Monica Mihaela Pop
0 suflu
ContextAm încercat să spun și în legătura cu Niciodată flutur a lui Virgil Titarenco: există amintiri prin care ne întemeiem, cu care se deschide o eră în viața noastră. Amintiri care au de a face cu firmamentul, care stabilesc sub ce zodii evoluăm. Pînă ce alte întîmplări și neliniștea vieții ne impun schimbări de zodii. E un fel de adevăr liric. Dar vital.
Pe textul:
„Atunci mi-au fulgerat privirile întîiele stele" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextPersonala s-a urcat în expres. \"Pe os ca o ciupercă după fag\" - genul de metaforă care îmi place, care sare în ochi și își pune amprenta pe retina sufletului. Cît am prins, am prins ca \"o mirare între două clipiri de gene\". Îi cam ridicei statuie.
Pe textul:
„Turn lingvistic" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextNu știu cum sînt alții, dar această sfredilire a trecutului este pentru mine mai totdeauna întoarcerea în coconul în care zace un alt strămoș virtual al unui prezent mereu schimbător, al unui prezent avid de întemeiere. Îmi amintesc pentru că nu pot fi absolut altul, trebuie mereu să-mi reinventez trecutul acolo unde îmi permite haosul germinativ. \"Mă simt vinovat și odihnit deopotrivă\" este de fapt conștiința renașterii după încă o moarte rituală. Asumarea ființei tale polimorfe și neobosite. A șirului de morți lăasți mereu în urmă ca să revii fără teamă pe sîrmă.
Pe textul:
„niciodată flutur" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextAlina, tu știi prea bine că emoția e mai presus de vreo rușine. Este exorcizarea ei.
Pe textul:
„Arzînd corăbiile rușinii" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Contextce-mi place în poezia lui Blaga este acest iz de păgînism abia creștinat. Taurul neînjugat, nemișcatz, cu trupul ca o castană proaspăt cojită, ce stăpînește cîmpul...
Pe textul:
„Haiku" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextPS Sper că știi că rost înseamnă și gură. Rosturile au rostul îmbinaării.
Pe textul:
„pe de rost, despre iubire" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextAcest optativ din final tinde către ideea că biruim mereu doar în baladă. Că moartea limitelor este doar acea pierdere generoasă de sine, fuziune aburoasă cu sufletul matinal al lumilor. Apoi vor reveni iar furtunile, prăpăstiile, amiezele vor galopa peste trupurile noastre...
Pe textul:
„nu despre dragoste" de Virgil Titarenco
0 suflu
ContextO miniatură fără reproș. Labirintul, baba-oarba și mai ales poticnirea ca elan, ca desprindere. Mulțumesc. Și titlul.
Pe textul:
„vitraliu" de Monica - Nicoleta Făgețean
0 suflu
ContextMi-a plăcut:
șterge-ți albastrul de lacrimi
și fii bărbat!
șterge-ți albastrul de lacrimi
și fii bărbat!
Pe textul:
„frisoane de moment" de Alexandru Dan-Alexandru
0 suflu
ContextAm gustat din chiorchinii de lene culeși din fuga șoselei. O poezie a bucuriei că lucrurile există, sînt așa cum sînt în zilele cînd ai răgaz să le bagi în seamă, să iei seama la ele, să dai seamă. Timpul se îmbogățește cînd înnobilezi clipele, capătă culoarea și patina fildeșului.
Pe textul:
„O zi ca oricare alta" de Adriana Marilena Stroilescu
0 suflu
ContextAlina, licența! E minunată atîta sfială. Și ieșirea ta sfidătoare cu ea în cetate. Nu ți-e frică de frații tăi, lupii? Jurnal stelar, zici? \'Ploi de stele curgind n-o spală.\' Mă uimește exactitatea metaforelor tale ascetice. Și ritmul alert cu sufletul la gură, gură la gură.
Pe textul:
„pe de rost, despre iubire" de Dacian Constantin
0 suflu
ContextBun venit la cîmpie! O lectură atentă și sensibilă care mă face să-ți scutur cu încîntare toți macii printre frunze. Mă obsedează metafora neforțată care ți se impune... nu se știe de unde și cum din irealitate imediată. Și de aceea rîd cu gura pînă la urechi de spiritle obtuze care au putut traduce fără jenă \"să dai diamante la porci\" neînchipuind acolo mărgăritarele. Mă bucur că plagiezi ochii bunicii cu care îl guști pe Blaga.
Pe textul:
„Grîu păzit de maci" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextBucuros de oaspeți. Și de interes. Este reciproc. Textul este destul de vechi și mai degrabă descriptiv. N-am ambiționat decît să spun: brațe bronzate și bule argintii în apă. Aș putea zice \'neașteptată candoare\'?
Pe textul:
„Forțarea minunii" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
ContextNu-mi dau seama de ce influențe vorbești. Nu mă feresc de ele. Versul din titlu este al lui Dinescu, și cele cu pîinea, celelalte ale lui Blaga. Am credința, ușor vetustă, că poezia este, cu vorba lui Nichita, \'superlativul eticii\'. Și ne poate călăuzi în viață. Aici fac digitație admirativă doar.
Și cuvintele tale flutură ușor hipnotic în ochii mei.
Și cuvintele tale flutură ușor hipnotic în ochii mei.
Pe textul:
„Grîu păzit de maci" de Corneliu Traian Atanasiu
0 suflu
Context