Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu
@adrian-munteanu
Poezie

De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul

Sonet 294

1 min lectură·
Mediu
De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul
Și-nchid sub pleoapă strigătul de ciută.
Ciupește nimfa corzi de alăută
Și ierburi moi și-au domolit talazul.
Tăcerea-n scorburi doarme nevăzută
Sub iedera ce-i va păzi răgazul.
Izvorul mut și-a potolit extazul
Și pana serii frunza o sărută.
Pe buza clipei s-a oprit amiaza.
Doar rostul șoaptei tandre îl mai știu.
A înfrunzit în gândul tainic oaza
Ogarul umbrei încă mai e viu.
O stea în ram își alungește raza
Într-un adânc și-ndurerat târziu.
19 februarie 2005
0174695
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
83
Citire
1 min
Versuri
15
Actualizat

Cum sa citezi

Adrian Munteanu. “De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/123784/de-trunchiul-tihnei-imi-lipesc-obrazul

Comentarii (17)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@dan-0009344D
Dan.✓
Interesant.Unele poeme se nasc cu stele.
0
@maria-prochipiucMP
Distincție acordată
Maria Prochipiuc✓
De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul
eu om cu sufletul a floare
Și-nchid sub pleoapă strigătul de ciută
cu inima îngenuncheată-n dor
Ciupește nimfa corzi de alăută
pe drumuri neumblate către cer
Și ierburi moi și-au domolit talazul
la pieptul tău când noaptea doarme


Tăcerea-n scorburi doarme nevăzută
plătind tributul cerbilor flămânzi
Sub iedera ce-i va păzi răgazul
doar ramuri crude se vor răzvrăti
Izvorul mut și-a potolit extazul
mimându-se in lutul din ulcior
Pe buza clipei s-a oprit amiaza
cu stele-n ochi scăldată-n apă vie

E comentariul ce l-am putut face acestor versuri, faptul că poți să te înfășori cu versurile tale și să-ți croiești o haina mi se pare lucrul cel mai minunat
0
@maria-prochipiucMP
Maria Prochipiuc✓
Dane - cred ca e o greseală de tehnica calculatorului, dar știi uneori stelele apar înaintea lunii, nu crezi că se poate întîmpla și așa ceva? Greșeala este de la mine cred. sau poate unele poeme sunt născătoare de stele, ce zici?
0
@silvia-milerSM
Silvia Miler✓
E atata tihna si uitare in poala padurii... citesc si recitesc si nu ma mai satur de iedera ce-mi racoreste fruntea, de ogarul credincios plecat sa-mi aduca linistea vanata. Multumesc... aflata mereu la \"bratul lui Will\" este prima data cand imi ridic gandurile in fata unui alt sonet si-l rog sa nu mai plece.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu✓
Dan -e suficient ca ai vazut tu stelele, pe undeva, pe aproape. Restul e atat de iluzoriu.
Maria - varianta unui poem dublu m-a mai surprins si alta data. E ca si cum am fi paticipat impreuna la acelasi festin.
0
@dan-0009344D
Dan.✓
Stii ce zic eu,Maria?Ca poemul asta mai merita o stea.Cred ca eu am dat-o,asa cu the power of mind,si cineva mi-a sters-o abuziv.Poate mai vin altele.
P.S-Rog un editor sa stearga primul comentariu,inutil acuma,
si sa-l puna pe cel de fata la off-topic.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu✓
Silvia - clipa asta de \" vanatoare \" comuna nu pleaca. O pastram impreuna. Poate pana la sonetul urmator.
Cu prietenie
0
@anda-andriesAA
Anda Andrieș✓
Nu mã mai opresc (de multã vreme) la imagini metaforã, am învãtat (între timp) sã respir întregul... si ca întotdeauna plec de aici un pic mai bogatã, cu acel crâmpei de ne-iluzoriu care rãmâne.
Cu drag,
Anda
0
@radmila-popoviciRP
Radmila Popovici✓
Tăcerea amintirii se prelinge
În vechi izvorul anilor tihnită
Și iedera cu frunzele-i atinge
A apelor oglindă obosită.
0
@corneliu-traian-atanasiuCA
Corneliu Traian Atanasiu✓
Un sonet silvestru deosebit de bine articulat. Toata recuzita de imagini este prelucrata doar ca motive, transfigurata si ingenios imbinata cu trairea tihnei insufletite. Si totul curge parca de la sine, poveste a unei clipe expandate, imbogatite, care si-a gasit locul de asezare, drept de oaza.
0
@gabriela-marieta-secuGS
Gabriela Marieta Secu✓
pe ierburi moi ce-au domolit talazul - as fi scris eu, ma iarta... e totusi poezia ta si nu vreau sa te supar ... fiindca este o poezie reusita si eu aud cuvintele altfel...
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu✓
Anda - bogatia este comuna atunci cand o exprima cei dragi.
Radmila - adica vrei sa ma concurezi ? Primesc provocarea.
Claudiu - aceasta tihna spre care tind deseori, oaza pe care o caut cu speranta unei necesare regenerari, are efect, devine realitate, atunci cand intra in consonanta cu aprecierea celor ce se afla la confluenta cu textul propus.
Gabriela - expresiva formula pe care o propui si la care ma voi gandi, desi schimba usor raportul de forte pe care il aveam in minte. Oricand sunt receptiv la sugestii.
Cu drag de toti.
0
@adrian-erbiceanuAE
Distincție acordată
Adrian Erbiceanu✓
Adrian,

\"Doar rostul soaptei tandre il mai stiu.
A infrunzit in gandul tainic oaza

Ogarul umbrei inca mai e viu.\"

Atat de simplu si atat de frumos. E ca un susur de ape, e linistea de care avem atata nevoie, e pacea care ar trebui sa stapaneasca sufletele noastre.
Tenacitatea de care dai dovada este remarcabila. Efortul tau, aproape zilnic, da roade. Cati pot sa se laude cu asa ceva?
\"O stea in ram isi alungeste raza\"...
Cum nu pot ajunge pana la ea, de undeva, din josul paginii,
iti trimit una.
Cine a spus ca Sonetul est mort?!

P.S.: Il astept pe cel cu numarul 300.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu✓
Va veni in curand si numarul 300. Pana atunci, iti multumesc pentru stimulentul sufletesc pe care mi-l dai, pentru parcurgerea aplecata spre gestul interior.
Vom reusi, nu-i asa ?
0
@adrian-erbiceanuAE
Adrian Erbiceanu✓
Indiscutabil!
0
@elia-davidED
Distincție acordată
Elia David✓
De la bun inceput mi-a placut poezia aceasta, insa nu am zis nimic. Am recitit-o si din nou am tacut. Insa acum chiar simt nevoia sa las aici semnul aprecierii mele - si nu dovada ca te citesc constant.
0
@adrian-munteanuAM
Adrian Munteanu✓
E vorba de o apreciere reciprocă.
0