Poezie
De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul
Sonet 294
1 min lectură·
Mediu
De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul
Și-nchid sub pleoapă strigătul de ciută.
Ciupește nimfa corzi de alăută
Și ierburi moi și-au domolit talazul.
Tăcerea-n scorburi doarme nevăzută
Sub iedera ce-i va păzi răgazul.
Izvorul mut și-a potolit extazul
Și pana serii frunza o sărută.
Pe buza clipei s-a oprit amiaza.
Doar rostul șoaptei tandre îl mai știu.
A înfrunzit în gândul tainic oaza
Ogarul umbrei încă mai e viu.
O stea în ram își alungește raza
Într-un adânc și-ndurerat târziu.
19 februarie 2005
0174.713
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Adrian Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Adrian Munteanu. “De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/adrian-munteanu/poezie/123784/de-trunchiul-tihnei-imi-lipesc-obrazulComentarii (17)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DDDan.✓Interesant.Unele poeme se nasc cu stele.
0
MPDistincție acordată
De trunchiul tihnei îmi lipesc obrazul
eu om cu sufletul a floare
Și-nchid sub pleoapă strigătul de ciută
cu inima îngenuncheată-n dor
Ciupește nimfa corzi de alăută
pe drumuri neumblate către cer
Și ierburi moi și-au domolit talazul
la pieptul tău când noaptea doarme
Tăcerea-n scorburi doarme nevăzută
plătind tributul cerbilor flămânzi
Sub iedera ce-i va păzi răgazul
doar ramuri crude se vor răzvrăti
Izvorul mut și-a potolit extazul
mimându-se in lutul din ulcior
Pe buza clipei s-a oprit amiaza
cu stele-n ochi scăldată-n apă vie
E comentariul ce l-am putut face acestor versuri, faptul că poți să te înfășori cu versurile tale și să-ți croiești o haina mi se pare lucrul cel mai minunat
eu om cu sufletul a floare
Și-nchid sub pleoapă strigătul de ciută
cu inima îngenuncheată-n dor
Ciupește nimfa corzi de alăută
pe drumuri neumblate către cer
Și ierburi moi și-au domolit talazul
la pieptul tău când noaptea doarme
Tăcerea-n scorburi doarme nevăzută
plătind tributul cerbilor flămânzi
Sub iedera ce-i va păzi răgazul
doar ramuri crude se vor răzvrăti
Izvorul mut și-a potolit extazul
mimându-se in lutul din ulcior
Pe buza clipei s-a oprit amiaza
cu stele-n ochi scăldată-n apă vie
E comentariul ce l-am putut face acestor versuri, faptul că poți să te înfășori cu versurile tale și să-ți croiești o haina mi se pare lucrul cel mai minunat
0
MPDane - cred ca e o greseală de tehnica calculatorului, dar știi uneori stelele apar înaintea lunii, nu crezi că se poate întîmpla și așa ceva? Greșeala este de la mine cred. sau poate unele poeme sunt născătoare de stele, ce zici?
0
SME atata tihna si uitare in poala padurii... citesc si recitesc si nu ma mai satur de iedera ce-mi racoreste fruntea, de ogarul credincios plecat sa-mi aduca linistea vanata. Multumesc... aflata mereu la \"bratul lui Will\" este prima data cand imi ridic gandurile in fata unui alt sonet si-l rog sa nu mai plece.
0
AMDan -e suficient ca ai vazut tu stelele, pe undeva, pe aproape. Restul e atat de iluzoriu.
Maria - varianta unui poem dublu m-a mai surprins si alta data. E ca si cum am fi paticipat impreuna la acelasi festin.
Maria - varianta unui poem dublu m-a mai surprins si alta data. E ca si cum am fi paticipat impreuna la acelasi festin.
0
AMSilvia - clipa asta de \" vanatoare \" comuna nu pleaca. O pastram impreuna. Poate pana la sonetul urmator.
Cu prietenie
Cu prietenie
0
AANu mã mai opresc (de multã vreme) la imagini metaforã, am învãtat (între timp) sã respir întregul... si ca întotdeauna plec de aici un pic mai bogatã, cu acel crâmpei de ne-iluzoriu care rãmâne.
Cu drag,
Anda
Cu drag,
Anda
0
RPTăcerea amintirii se prelinge
În vechi izvorul anilor tihnită
Și iedera cu frunzele-i atinge
A apelor oglindă obosită.
În vechi izvorul anilor tihnită
Și iedera cu frunzele-i atinge
A apelor oglindă obosită.
0
CAUn sonet silvestru deosebit de bine articulat. Toata recuzita de imagini este prelucrata doar ca motive, transfigurata si ingenios imbinata cu trairea tihnei insufletite. Si totul curge parca de la sine, poveste a unei clipe expandate, imbogatite, care si-a gasit locul de asezare, drept de oaza.
0
GSpe ierburi moi ce-au domolit talazul - as fi scris eu, ma iarta... e totusi poezia ta si nu vreau sa te supar ... fiindca este o poezie reusita si eu aud cuvintele altfel...
0
AMAnda - bogatia este comuna atunci cand o exprima cei dragi.
Radmila - adica vrei sa ma concurezi ? Primesc provocarea.
Claudiu - aceasta tihna spre care tind deseori, oaza pe care o caut cu speranta unei necesare regenerari, are efect, devine realitate, atunci cand intra in consonanta cu aprecierea celor ce se afla la confluenta cu textul propus.
Gabriela - expresiva formula pe care o propui si la care ma voi gandi, desi schimba usor raportul de forte pe care il aveam in minte. Oricand sunt receptiv la sugestii.
Cu drag de toti.
Radmila - adica vrei sa ma concurezi ? Primesc provocarea.
Claudiu - aceasta tihna spre care tind deseori, oaza pe care o caut cu speranta unei necesare regenerari, are efect, devine realitate, atunci cand intra in consonanta cu aprecierea celor ce se afla la confluenta cu textul propus.
Gabriela - expresiva formula pe care o propui si la care ma voi gandi, desi schimba usor raportul de forte pe care il aveam in minte. Oricand sunt receptiv la sugestii.
Cu drag de toti.
0
AEDistincție acordată
Adrian,
\"Doar rostul soaptei tandre il mai stiu.
A infrunzit in gandul tainic oaza
Ogarul umbrei inca mai e viu.\"
Atat de simplu si atat de frumos. E ca un susur de ape, e linistea de care avem atata nevoie, e pacea care ar trebui sa stapaneasca sufletele noastre.
Tenacitatea de care dai dovada este remarcabila. Efortul tau, aproape zilnic, da roade. Cati pot sa se laude cu asa ceva?
\"O stea in ram isi alungeste raza\"...
Cum nu pot ajunge pana la ea, de undeva, din josul paginii,
iti trimit una.
Cine a spus ca Sonetul est mort?!
P.S.: Il astept pe cel cu numarul 300.
\"Doar rostul soaptei tandre il mai stiu.
A infrunzit in gandul tainic oaza
Ogarul umbrei inca mai e viu.\"
Atat de simplu si atat de frumos. E ca un susur de ape, e linistea de care avem atata nevoie, e pacea care ar trebui sa stapaneasca sufletele noastre.
Tenacitatea de care dai dovada este remarcabila. Efortul tau, aproape zilnic, da roade. Cati pot sa se laude cu asa ceva?
\"O stea in ram isi alungeste raza\"...
Cum nu pot ajunge pana la ea, de undeva, din josul paginii,
iti trimit una.
Cine a spus ca Sonetul est mort?!
P.S.: Il astept pe cel cu numarul 300.
0
AMVa veni in curand si numarul 300. Pana atunci, iti multumesc pentru stimulentul sufletesc pe care mi-l dai, pentru parcurgerea aplecata spre gestul interior.
Vom reusi, nu-i asa ?
Vom reusi, nu-i asa ?
0
AEIndiscutabil!
0
EDDistincție acordată
De la bun inceput mi-a placut poezia aceasta, insa nu am zis nimic. Am recitit-o si din nou am tacut. Insa acum chiar simt nevoia sa las aici semnul aprecierii mele - si nu dovada ca te citesc constant.
0
AME vorba de o apreciere reciprocă.
0