Arzînd corăbiile rușinii

Am citit de cateva ori poezia si e bine ca e scrisa asa, destul de alb. Poate esti convins ca e bine sa se tot scrie de destul de tocita invapaiata departare. Necazul cu poezia este ca nu mai pot sa o citesc, a trecut prea repede si fara urme. Nu ma mai intorc, ca nu-i femeie sa te intorci la ea mereu.

Îmi place motto-ul tau: \"Doamne, cat albastru ai cheltuit sa nu te vedem\". Comentariul tău îmi pune ceva probleme. O să mă întorc la el, deși mi-ar conveni o femeie.

Ard pe obraji corăbiile. Pesemne că emoția nu poate fi piratată.
Cel mai clar văd că nici un cuvânt, dar nici măcar unul, nu e la întâmplare. Impenitent, intempestiv...

Alina, tu știi prea bine că emoția e mai presus de vreo rușine. Este exorcizarea ei.

de-asupra holdei răzbind
doi maci -
obrajii Ei