Corneliu Traian Atanasiu

După cortina norilor, judecau lumina. Nu vedeam soarele, dar îl ghiceam ridicat în suliți. Un zîmbet mîhnit a îngălbenit o clipă un petec de verdeață. Lumina aburindă înspuma, pierdute-n

Niciodată… Explozii de neant. Fulgere de beznă. Descreierare. Va fi niciodată, va fi… Arsura nesățioasă a amintirilor – stigmate crud aprinse în carnea tot mereu vie. Bucurii cu obrazul de

Basorelief - tristețea că nimic nu se smulge pe de-a-ntregul platitudinii generale. Politica? Arta de a compromite idealurile omenirii. S-a realizat deja: nonexistența pașnică. Punctul

\"“3. Ce-o fi oare linioara de pauză ? Pentru orice Gică probabil că tasta se numește SPACE- deci nici pomeneală de linie. 4. Despre care lucru- atât de simplu- e vorba ?” (Eugen

La o mică plimbare în prima zi a anului. Liniștea specială a unei dimineți în care petrecăreții, epuizați, mai dorm. Se simte, în pacea de după orgia de bufnituri din noaptea abia trecută, o

Învingătorul cel învins. Înțelepciunea e demnitatea învinsului dacă trudește să fie superior destinului său. Căile libertății. Singura libertate cu adevărat instructivă e aceea de a te

Absurditatea are soluții - arta nu face decît să antologheze varietatea lor. \'Adevărul umblă cu capul spart\' și minciuna se vaită că o doare. Nu-ți poți agonisi libertatea

Fabulă fiziologică. Stomacul e silit să mistuie doar ce îngăduie gîtlejul. Corolar. Cine nu știe să dărîme nu are vocație de constructor, e cel mult restaurator. Cînd scopul scuză mijloacele,

Oricine s-a lecuit de ambiția fericirii poate gusta convalescența bucuriilor. Consumismul - privilegiul stăpînului cu vocație de rob. Superficialitatea are totdeauna apărătorii cei mai

* cicoare și maci în iarba prăfuită – faleza înaltă * soare scînteind în apa micului golf – rotundul clipei * sus pe cornișă pescăruși nemișcați – casa cu

Concursul de haiku ROMANIAN KUKAI a ajuns în decembrie la cea de a noua etapă. În cele 8 luni anterioare, am avut 60 de participanți (diferiți) cu o medie de circa 30 pe lună. Succesul înregistrat

Se susține că, atunci cînd școlari din alte straturi sociale au pătruns în instituțiile de învățămînt britanice, în actele școlare, în locul titlurilor nobiliare de rigoare, numele lor era

Urcam fără grabă faleza. O liniște blîndă, răcorită ușor de briză. Iarba deja uscată, de un galben murdar se întorcea în culoarea pămîntului. cicoare și maci în iarba prăfuită – faleza

„În juru-mi ceața crește rînduri-rînduri.” Eminescu Se nimerise ca în acel an, cum dealtfel se întîmplase și în alți ani

Poetului occidental, care reflectează asupra artei sale, îi pare firesc demersul de a încerca să legitimeze poezia. Mai precis, acela de a-i căuta și de a-i găsi un temei cu adevărat solid și adînc,

Uneori dorința de a scrie se manifestă absurd și deșănțat. Cuprins de fervoarea poeziei, pretendentul își îndreaptă atenția spre textele sacre care îi prescriu mai degrabă conduita civilă decît

PANÃ DE COCOR Romanian Haiku Anul IX de concurs Editura PIM, 2016 Coordonare și tehnoredactare: Corneliu Traian Atanasiu Ilustrații: Constantin Broșu 5 fotografii Mihaela Cojocaru 3 desene în

\"Omori, așadar, bărbatul-care-îți-scoate-din-minte-ideea-că-ar-exista-și-alți-barbați când poți să îl ai până la moarte, neavându-l??!! Aceasta este cea mai tâmpită idee în care mă îmbrac ca să

- Să știi că orice suferință mă impresionează pînă la lacrimi și mă umilește. Mă simt vinovat de ignoranța, indiferența și bunăstarea mea și, pentru că nu pot compătimi cu cel afectat pe măsura ei,

Modestia - truda de a-ți face tolerată superioritatea. Umoristul. Cloșcă veselă pe ouăle tristeții. În atelierul artistului se recondiționează valorile. În absența soarelui se orienta

Voi deveni mut ca o lebădă- lăsându-l Eugen Galateanu [13.Jan.06 23:08] (Uite, e ultima oară cînd mă obsedează linia asta. Te rog scrie așa: „lebădă - lăsându-l”, adică lebădă (spațiu=SPACE) –