Însemnări aforistice II

Fabulă fiziologică. Stomacul e silit să mistuie doar ce îngăduie gîtlejul. Corolar. Cine nu știe să dărîme nu are vocație de constructor, e cel mult restaurator. Cînd scopul scuză mijloacele, se acuză pe sine. Indicație de regie. În sacrificiu, obiectivul focalizează pe înălțimea și zveltețea fumului, nu pe mormanul de cadavre. Există vremuri în care fericirea e închipuită atît de meschim încît e mai cinstit să te lepezi de ea. Certificat de deces. Un suflet care a dobîndit imunitate la toate bolile e deja mort. Omul - o cochetărie a naturii. Pudicitate feministă. Contrar uzanței, urzindu-și coconul de fard, femeia sustrage privirilor indiscrete nu creșterea riscată a aripilor, ci descotorosirea de virtualitatea lor supărătoare. Înlesnire. Să ne bucurăm cît fericirea rămîne încă un privilegiu și nu o datorie. Contra-zicere. Capul plecat sabia nu-l taie, ci armele de sinucidere în masă.