Însemnări aforistice I

Dedicație. Oamenilor, care dintr-o neînțeleasă neglijență mă lasă încă să trăiesc. Cu patima surdinei. Să opunem speranței sălbatice o disperare decentă. Riscul universalității. Numai omul se poate depăși în toate sensurile. Devansîndu-și animalitatea inventează bestia. Azurul? Toleranța beznei la lumină. Drămuire. Dacă n-ai destul respect, nu-l irosi cu tine. Căldura necesară. Aforismul e polemic, nu suportă răceala adevărurilor. Sechele. Viața cicatrizează în cele din urmă. În amintiri. Tonul face muzica. Între rafinament și perversitate e doar o mică diferență de accent. Moral. Viața în diluție maximă – trăiește-ți clipa! Defectele. Sarea și piperul – condimentele necesare pentru a înghiți o persoană plină de virtuți.