Cornelia Constantin

În fruste cochilii poporul de melci Cu sincope verzi dintr-un alt anotimp Amestecă-n graiuri apuse pe veci A lumilor semne ce vin din Olimp. Silabele mute pe-un singur picior Se mișcă în

Să plec în uitare Pe pietre să scriu Cu frunze de veșted , Cu scoici de târziu . Iar pașii în muguri Se culce pe țărm Și-n veghea de valuri Furtuna să dorm. Să plec în uitare , Silabă

Om în coasta mea lunecat între două treceri , de timp,de păcat , cu măduva sâmburi și ochi de târziu rădăcini înnoptând; aripă să fiu și cer să nu am ?! Cu frunze

Trec caii în galop, pe drum de țară Și se adună colbu-n urma lor , La umbra unei veri s-a dus o vară, Miroase-a toamnă-n ruginiul frunzelor. Trap-trop,trap-trop-ce sacadat-se-aude Cum curge

Știi tu,oare ce poate să fie nouă ani în cuibarul de sus ?! -colivie și păsări ce vin ca să-și afle alin într-un zmeu de hârtie Știi tu ? Era prin cincizeci și ceva vânt zapciu

Să porți în mădulare clorofila și să nu poți înmuguri de-atâta primăvară! Să-ți fie dor de tine și să obosești de dor căutându-te! Să-ți cânte

Cu fulgi molatici ninge iar. E martie și-i baba mea, Ce-și lasă genele în dar, Albind cu ele pajiștea. În zare, plopii văruiți Se prind în jocul cu zăpezi; O clipă doar se simt uimiți - Sub

Noapte am pus peste zi și-am plămădit timpul; De-un corn l-am răsucit într-o doară și-am pipăit genunea.... Iar toate le-am răsturnat mai apoi: Adâncul peste adânc și-a răsărit

Uite-așa,m-am trezit într-o doară Numărând-ceas de zi ,ceas de seară... Iar toate numărările le-am pus să fie Matrice pe împărăția de hârtie. Ceasului întâi i-am zis

Ard focuri pe umerii tăi ? E doar noaptea ce-și țintuie stele-n priviri, obosite-amăgiri. E cântec pe trupul-vioară? Doar susur de unde și foșnet de frunze ce-n sfinți se

Sub coaja mea trosnesc amintirile- secerare de crengi-năpădiri de lumină Ce multe inelele pe trunchi s-au strâns!- translații pe axa verticală a lumii, a unui năucitor răsărit. Oare câte

Hai, lasă-ți armele pe vârful Ararat! Învinge-ți teama dacă ești bărbat! Kalașnikovul răpăie mereu, Sfârtecă primăvara sufletului meu. Hai, lasă-ți armele pe vârful Ararat! Sunt poate doar un

Nu mai citește lumea poezie - Politică, corupție, scandal; Se face sex la modul bestial. Nu mai citește lumea poezie - Demisii din partid, din parlament Bombe-capcană...