Strigăt de femeie

Hai, lasă-ți armele pe vârful Ararat! Învinge-ți teama dacă ești bărbat! Kalașnikovul răpăie mereu, Sfârtecă primăvara sufletului meu. Hai, lasă-ți armele pe vârful Ararat! Sunt poate doar un strigăt disperat, Dar viața vieții nu e încă rece Când șuierat de gloanțe prin mădulare trece. Aruncă armele pe vârful Ararat! Copilul meu urât, transfigurat, E lacrima ce strigă de o vreme Și-ncearcă din tenebre să te cheme. Aruncă armele pe vârful Ararat! Și Noe tot acolo salvarea și-a aflat. Potop de arme se aude oriunde Omul din oameni unde se ascunde?! Distruge armele pe vârful Ararat Și fugi, că e pământul sângerat Și parcă e o lume de năluci; Din pâlcuri de copaci se-nalță cruci. Distruge armele pe vârful Ararat! Nu-i încă prea târziu să fii salvat, Nu-i încă prea târziu ca împreună Să creștem omenirea mai blâdă și mai bună! Nu-i încă prea târziu s-auzi chemarea, Tu, omule din om,din toată zarea, Aruncă armele și nu uita iubirea; Mai poți să nu schimbi viața cu pieirea.