Poezie
┐Speranța
1 min lectură·
Mediu
S-a stins un anotimp din vremea mea
Și am aflat că-naltu-i doar înalt
Iar lacrima și frunzele de stea
Nu cresc în piramide de cobalt.
S-au rătăcit alți sâmburi de lumină,
Cei semănați născut-au în cuvânt.
Dar cui să poți să-i faci cumva pricină
Că vorbele-s doar aripă de vânt?!
A mai trecut un anotimp de îngeri
Ce caută un cer fără păcat;
Din ale valuri vieții plângeri
Priviri cu verde roua-au adunat.
Cu sufletul mânat în despletire
Și chipuri de albastru din zenit
Îsi află-n piramide liniștire
Căci mor spre a trăi cu dor suit
Și trupul din țărână rostuit
Încercuit pe veci în amăgire
Așa precum un Crist, e răstignit
La poarta vremii într-u mântuire
001.534
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cornelia Constantin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Cornelia Constantin. “┐Speranța.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornelia-constantin/poezie/14033860/sperantaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.