Poezie
Parodie domestică
1 min lectură·
Mediu
Dimineață
cu gene de țurțuri
și brumă pe față.
Mai trag o aripă de somn -
mi-e greță....
Vântul îmi scuipă sardonic
șuvițe de gheață.
Doar degetele și coaja mea dorm
sub mantia șnuruită cu ciucuri de
domn;
E zi de gătit pentru fiare-
Se face mâncare.....
O nouă cursă de echitație
fără grație,
remanență a unui eu abolit,
pervertit.
Sar într-un gest insolit,
mă întind sub membrane
scrâșnind din tendoane-
le e foame...
Neașteptată mișcare
pentru un ghem arcuit,
chip molatic,
cu ochiul apatic.
Sorb gura de teozofie
dintr-o ceașcă brodată
picotind pe tipsie.
Azi e zi de mâncare,
zi grea peste tibia mea;
La cantina săracilor
se rumegă porții de soare
Sunt calic.
Răzui coaja legumei subțireee,
un pic.
Doar racii și scoicile
le fierb în coaja lor
E sărbătoare -
Servim matinala supă de mare
în boluri de cer,
să fim mai albaștri,
să creștem pilaștri
sub nalte ogive
de timpuri pasive;
În cupe e vin –
silabele nasc
din al muncilor chin;
Doar stârnindu-le noi nemurim!
E o zi ca oricare.
Sub coajă mustind
gândul doare
Iar vorbele curg
peste porții de soare -
E doar zi de mâncare...
001839
0