Cornelia Constantin

Minunată această geometrie a sufletului într-un spațiu perfect prin el însuși și totuși atât de bulversat, un spațiu în care elementele spațio-temporale sunt surprinse în esența lor -relativismul și unde ești până la un punct propria ta creație acolo unde \"nu port ceasuri ,ele mă poartă pe mine\",unde \"materie frântă ce nu iese din sine însuși\" desenează \"la nesfârșit linii de viață\"- este ceva ce transcnde dincolo de hipersfera asta a lumii cu \"epiderma crestată\".Această proză -poetică mi-a produs o reală bucurie pentru care îți mulțumesc ,nu am steluțe dar ți le-aș dărui cu mare drag -le meriți!

Mulțumesc pentru comentariu și recomandări,cât despre nenetezișuri,ele sunt parte intrinsecă a ființei mele și oricum prefer sinuozitățile decât platitudinea