Copac vorbind

Sub coaja mea trosnesc amintirile- secerare de crengi-năpădiri de lumină Ce multe inelele pe trunchi s-au strâns!- translații pe axa verticală a lumii, a unui năucitor răsărit. Oare câte răsărituri sunt fără apus ? Nici unul. Dar câte apusuri au apus răsărind ? Toate câte le știu. Din apusul semințelor mi-am împlinit cu rodii răstignirile în ochiul ăsta de pădure unde să rătăcesc aș vrea doar preț de-un inel.