Poezie

Babele

1 min lectură·10 februarie 2007

Mediu

Cu fulgi molatici ninge iar.

E martie și-i baba mea,

Ce-și lasă genele în dar,

Albind cu ele pajiștea.

În zare, plopii văruiți

Se prind în jocul cu zăpezi;

O clipă doar se simt uimiți -

Sub haină poartă muguri verzi.

Dar hâtra mea, de mucenici,

Vrea rostul vremilor să-ntoarcă;

Cu ochiul face spre bunici,

Ademenind feciori la poartă.

De sub cojocul învechit

Le-ntinde câte-un mărțișor,

Să-l poarte-n sân la asfințit

Fecioare pârjolind de dor.

Bătrânii râd - dă chiot baba

Căci, uite ,iar s-a păcălit;

Pe vale s-a topit zăpada,

Brândușele au răsărit.

E martie și-i baba mea,

S-a rătăcit de prin nămeți

Și-n fiecare an cu ea

Alung a vremilor tristeți.

002.097

Cornelia Constantin. “Babele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornelia-constantin/poezie/231020/babele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.