Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Babele

1 min lectură·
Mediu
Cu fulgi molatici ninge iar.
E martie și-i baba mea,
Ce-și lasă genele în dar,
Albind cu ele pajiștea.
În zare, plopii văruiți
Se prind în jocul cu zăpezi;
O clipă doar se simt uimiți -
Sub haină poartă muguri verzi.
Dar hâtra mea, de mucenici,
Vrea rostul vremilor să-ntoarcă;
Cu ochiul face spre bunici,
Ademenind feciori la poartă.
De sub cojocul învechit
Le-ntinde câte-un mărțișor,
Să-l poarte-n sân la asfințit
Fecioare pârjolind de dor.
Bătrânii râd - dă chiot baba
Căci, uite ,iar s-a păcălit;
Pe vale s-a topit zăpada,
Brândușele au răsărit.
E martie și-i baba mea,
S-a rătăcit de prin nămeți
Și-n fiecare an cu ea
Alung a vremilor tristeți.
002073
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
113
Citire
1 min
Versuri
24
Actualizat

Cum sa citezi

Cornelia Constantin. “Babele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cornelia-constantin/poezie/231020/babele

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.