Cornel Ghica
Verificat@cornel-ghica
„...virtuală sclavie înșirată / pe rânduri de oameni în chip / de poeți români și triști... / foarte triști... / cei mai triști...”
Am aflat de mine, întâmplător. Cineva mi-a scris pe o bucată de hârtie ștampilată că m-am născut în data de 21 august 1975. De atunci, l-am crezut și am continuat să fiu singurul copil al părinților mei tineri. Eu tot timpul am fost copil și ei tot timpul tineri. Mai…
mi-o plăcut toată așezarea ta poetică dar, în mod special, am reținut \"Verbul, țipar alunecos, târăște de plete, / spre așternuturi, / o blandiană beată și fericită\".
frumos.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„Autoportret la vârsta disperării" de Ioan Jorz
este o reușită care, din păcate - pentru că poartă \"marca\" Alberto M. Popescu - nu este (deloc) susținută de minunatul grup editorial.
felicitări, Alberto!
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„Și eu mai cred în iubire" de Albert Cătănuș
mi-o plăcut că ai redus totul și-ai încadrat ideea într-o ramă simplă, valoroasă prin însăși imaginea-mesaj transmisă.
felicitări.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„Makin\'up" de Adela Setti
e greu de \"apucat\" underground-ul (?) tău, singurul reper (ok, în opinia mea) fiind \"mulțumiri maimuței\".
ai câteva reușite, care m-au determinat să apreciez acest ciudat tablou-sentiment poetic: \"dimineața ești urâtă, după ce bei cafeaua parcă e altceva, aproape goală, sânul tău filozof îmi amintește de o portocală\", \"trece vara trece și toamna, îmi ridic pălăria imaginară ca și cum aș ridica un capac de sicriu, le salut, viermii din gât din gând discută căcaturi politice, sângele meu apolitic vrea vene apolitice, asta nu se poate\", \"soarele e portocală, sânul tău acum e copil jucăuș, învață să spună mama, într-una vocea, mulțumiri maimuței că te-am întâlnit, categoric, mai spre seară avem voie să înebunim\".
frumos.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„mulțumiri maimuței (că te-am întâlnit)" de aldea stefan
De îmbunătățitn-o să ne găsim vreodată locul într-un astfel de context \"steluțat\".
trăiesc cu senzația că (mai) tot timpul treb\' să mâncăm ciorbă de lobodă și bălării, preparată de aceiași bucătari-editori, condimentată cu \"rășini\" artificiale.
din scârbă (mare scârbă, domnule!) și lehamite, am ajuns să nu mă (mai) tem, să mă gândec că \"moartea\" (mea) nu înseamnă nimic.
îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„Evanghelia lu’ Ghika" de Cornel Ghica
poetul-cititor nu este uman
este prea uman
o inversă ieșire
Ioana
din sine desprins
ca o idee-păpădie
mulțumesc pentru trecere, citire și comm.
cu respect, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„Inversa ieșire. Unghiuri tubulare" de Cornel Ghica
\"acolo mă așteaptă întotdeauna / un bărbat care nu m-a visat / niciodată\" constituie punctul care atrage (în opinia mea) și care, în același timp, devine un punct de echilibru, susținând întreaga arhitectură a acestui \"hotel suspendat pe două trupuri\".
cele \"cinci colțuri\", păcatele, apele care \"se otrăvesc între ele\", sunt doar un liant.
finalul este delicat, unu zero unu, ca un parfum, ca o fotografie, abia dacă \"pot să-i ating tristețea\".
frumos.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„hotel suspendat pe două trupuri" de cezara răducu
Alberto are dreptate, este un text slab, în opinia mea de cititor (nu de critic), din oricare perspectivă ne-am \"screme\" s-o luăm.
îmi pare rău pentru autor și-mi pun semne de întrebare vis-a-vis de cel care a \"putut\" să recomande un astfel de text (doar felix mai e în stare de astfel de \"experimente la mișto\").
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„vârsta inocenței" de Gelu Diaconu
Recomandato poezie cu multe nervuri care, din păcate, se diluează în finalul ei într-o \"puțin patetică\", \"puțin stupidă\", ură ținută în secret.
nu mi-o plăcut \"să urăști așa cum urăsc eu / să te doară așa cum mă doare pe mine\", tot așa cum nu m-aș simții bine cu două \"mâini stângi\". până la \"nu pot să respire / nu pot să se roage / nicidecum nu pot fi / lumînări / sterile mîinile mele nu pot să / mai crească\", (inclusiv) ai reușit să scrii o poezie faină.
frumos.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„hands" de emilian valeriu pal
am reținut stilul în care ai formatat această poezie. reușită, în opinia mea, este strofa a doua: \"Am găsit un om nou, / Proaspăt fabricat, / Încă un etalon, / Nebun și tânăr, / Încă un Unic\".
dintre celelate poezi scrise de tine, am (mai) rețunut \"Călugăriță\" și \"Pentru ce mie încă o oglindă\".
succes în continuare.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„În lumea noastră de bărbați..." de Ada Albu
De îmbunătățitînțelesul ei (din punctul meu de vedere), prin mesajul zugrăvit încă \"din zidurile mele (acolo unde) cresc corăbii în loc de ciuperci\", trebuie căutat în spațiul care cuprinde tot ce poate \"locui\" în și prin om; o poezie cu multe direcții pornind, în același timp, dintr-un (singur) punct.
felicitări.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„din zidurile mele cresc corăbii în loc de ciuperci" de ștefan ciobanu
mi-o plăcut întregul tău demers (de aici) și risc să afirm că poți (cu astfel de abordări din punct de vedere stilistic) formata un stil aparte.
felicitări.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica.
p.s. aș cere (chiar) acceptul tău să remixez acest text. aștept un răspuns.
Pe textul:
„Fum de-al ei" de Ada Albu
De îmbunătățitmicul meu semn (însă) îl las pentru \"te uiți ca un bolnav pe care îngrijitorii îl scot la aer / astăzi ai voie să te ridici în vîrful picioarelor / să trimiți o scrisoare / să mănînci un măr cu tot cu sîmburi să speri / că din tine va crește o livadă\".
felicitări.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„landscape" de emilian valeriu pal
o personificare care \"trage aer în piept\" atunci când \"gândești\", \"cînd doar exiști / starea aia...\".
frumos.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„Trage aer in piept" de dinu decuble
mânuirea \"ca și cum\"-ului este dibace, puțin forțată (doar cât să sublinieze exterioritatea), dar care are suficientă putere de a \"tensiona\" citirea poeziei în partea ei de început.
mi-o plăcut descrierea din partea mediană a acestei arhitecturi poetice din acel \"apoi m-a luat la el acasă și mi-a dezvăluit / pe pat de moarte arhitectura melcului... / ca un vin bun, așa miroseau pereții / curbați în ei înșiși, de cărămizi de os / de var de spumă ca o măduvă ieșită / din albia scheletului\".
nu mi-o plăcut sau nu m-a impresionat artistic finalul; în opinia mea ar fi trebuit să te oprești la \"nici oase nici măduvă nici carne\".
frumos.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„arhitectura melcului" de aldea stefan
mi-o plăcut întregul ne-liniar, imaginile surprinse în idei și invers:\"amicul cristi s-a sinucis din nou\", \"groparii sapă unul în altul\", \"infectați de voi înșivă\", \"niciun mort nu-și găsește confortul de subsol\" \"ca și cum până acum a fi-ul mi-ar fi fost constipat, tot timpul există o mamă de rezervă care te screme din dragoste... \"
o desfășurare care merită evidențiată.
felicitări.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„neclar de lună" de aldea stefan
fiecare (din noi) are în sinea lui \"ochiul unui pictor\" \"în lumina soarelui rămas așteaptă / primele umbre\".
mulțumesc pentru trecere, citire și comm.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„Inversa ieșire. Unghiuri tubulare" de Cornel Ghica
da, mintea și percepția omului sunt mistere, în cazul de față cu o posibilă e-lipsă.
cât despre ambalaj, îl putem arunca oriunde, sugerat sau nesugerat, scos în evidență de o continuă intrare-ieșire \"ca în gura unei vizuine de pildă\".
silviu,
din păcate, ritmul nepăsării ne-a \"încântat\" suficient de \"plăcut\" (pe toți), încât am început să dansăm după el. cam asta-i realitatea pe care-o privesc (yo) într-acest (ultim) ceas.
mă bucur de prezența ta, prietene drag.
vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm, domnilor.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„Inversa ieșire. Unghiuri tubulare" de Cornel Ghica
frumos.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica
Pe textul:
„Profită deci de răgazul ce ți se acordă" de corina dragomir
apoi întreaga re-găsire a unui timp pe-trecut atunci \"peste tot / pe matricolă\" atunci când \"nu poți lua nimic de la timp / doar amintiri câțiva prieteni o profesoară de matematică absențe multe absențe\".
un final bine-trasat și suficient: \"de la etajul opt vedeam câmpul / o linie de înaltă tensiune sub care se plimbau câinii vara\".
felicitări.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica.
p.s. La mulți ani!
Pe textul:
„Șotron de un picior două picioare" de Marinescu Victor
