din zidurile mele cresc corăbii în loc de ciuperci

pe care nu mai pot sa-l dezlipesc! Excelenta imagine!
Imi plac contradictiile din text! Subliniaza foarte precis ideea si dau forta textului.
RIA

unele lucruri nu trebuiesc deslipite.:) multumesc de citire
seara frumoasa

ideea: oamnenii scosi din joben mi-a placut in mod deosebit, sa inteleg ca totul e un truc, mai ales in viata, de vreme ce noi insine ne nastem dintr-o scamatorie.
abtibildul uneori se dezlipeste singur, ai grija, uneori cand nu mai e suficienta
candoare cade si pleaca, da, de unul singur, atat a fost:):)
mcm

o poezie bine-dozată, cu imagini care se lipesc de retina cititorului.
înțelesul ei (din punctul meu de vedere), prin mesajul zugrăvit încă \"din zidurile mele (acolo unde) cresc corăbii în loc de ciuperci\", trebuie căutat în spațiul care cuprinde tot ce poate \"locui\" în și prin om; o poezie cu multe direcții pornind, în același timp, dintr-un (singur) punct.
felicitări.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

carmen, asa este abtibildul are viata lui propie. ori sta lipit ori ba. stii ca nu mai poti sa relipesti unul din moment ce nu mai sta. bun observatie care nu rastoarna poezia. caderea abtibildului face parte din propria lui libertate.:)
cornel, multumesc de vizita. chiar ma intrebam pe unde ai disparut. tu ai vazut titlul care imi este foarte drag. aproape ca voiam sa il folosesc ca vers dar am zis ca sta mai frumos colo sus, acoperis:D
va multumesc de citire

cu riscul de a mă repeta, trebuie să confirm, în calitatea cititorului din mine, că poezia pornește din titlu și poate fi un micropoem deosebit (titlul)

îmi place ușurința cu care autorul intră în poem desfășurându-l printr-un proces
inedit întărind astfel mesajul și prin imaginile (și comparațiile)rafinate folosite

\"uneori
pe cearcăne este
numai Dumnezeu în papuci de casă
ca un om pe acoperiș încercând să prindă timpul
în țigle\"

am citat prima strofă ca fiind preferata mea

un poem bun care bucură fiecare trecător

cu sinceritate,
teodor dume,

Atata timp cat din ziduri mai poate creste corabia unui vis sau a unui poem, e de bine. Zidul titlului tau e superb.

dl. Teodor Dume, va multumesc de citire trecere si semn. probabil ca prezenta lui Dumnezeu in papuci de casa va face sa fiti mai aproape de prima strofa.
anca, da, atata timp cat din ziduri mai pot creste corabii. cand nu o sa mai creasca o sa fie mai greu. multumesc de trecere
seara buna

Mi-a placut imaginea unui “Dumnezeu în papuci de casă” care îți vizitează camerele tapetate cu poezii, imaginea metroului ce trece prin apartament și iubirea lipită ca un “abțibild” pe suflet.

multumesc de trecere