Poezie
Fum de-al ei
1 min lectură·
Mediu
Îmi aduc aminte de seara aceea în care le-a scos din ascunzișul de sub saltea și mi le-a arătat zicând \"sunt atât de frumoase\". De atunci m-am îndrăgostit de țigările ei.
Când vine către mine ușoară, aproape transparentă, uit de lume, uit de tot și rămâne doar ea în fum, totul e albastru, sur și... oranj... Pall Mall oranj, slims.
Când merg pe stradă și le văd cu coada ochilor, îndrăznesc să le vreau, acolo de unde sunt: în vitrinile chioscurilor vechi, le găsesc doar la intersecțiile intens circulate.
Am îndrăznit să mă confund cu ea...
Sunt atât de fine și slăbuțe, nu-i plac la gust, le ia câte trei ca să-și potolească setea... și sunt de trei ori mai fine și slăbuțe.
În așa momente, când e iarna și-i nemaipomenit de frig, când pe stradă merg mașini și mie îmi îngheață și mucii în nas, când e fum, fum de-al ei... uit de mine, într-o explozie ce va întârzia exact atât cât va dura: o veșnicie.
până la infinit... frumusețe...
033.493
0
mi-o plăcut întregul tău demers (de aici) și risc să afirm că poți (cu astfel de abordări din punct de vedere stilistic) formata un stil aparte.
felicitări.
cu stimă, Cornel Ștefan Ghica.
p.s. aș cere (chiar) acceptul tău să remixez acest text. aștept un răspuns.