Cornel Ghica

victor,

așa-i croită viața: mereu trebuie să ne raportăm la cele înconjurătoare. totul e un sens ne-voit pe care suntem dispuși (doar) să-l înțelegem ... nu să-l și refuzăm.

george,

Iluzia; când și ce este Iluzia? centru de greutate sau un ALTCEVA conștientizat înaintea întâmplării?

sunt onorat de prezența domniilor voastre.
vă mulțumesc pentru trecere și pentru citire.

cu respect, Cornel Ștefan Ghica

victor,

gândurile sunt (în opinia mea) doar începuturi, muritoare, dar fără sfârșit. transformările dau esența și dinamica gândurilor, petrecându-se dezechilibrat la nivelul (nostru) de înțelegere trupească.
dacă (toate) gândurile ar trăi, atunci am deveni nemuritori fără-de-început.

ioana adina,

da, este o contopire. da, este o transformare. da, este o formă saturabilă de bine-rău, de sus-jos, de stănga-dreapta; gândurile care (ne) nasc și fug în lume, dezintegrându-ne dintr-o formă într-alta.

vă mulțumesc pentru trecere și pentru citire.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

în text sunt 2 planuri pe care am încercat să le întrepătrund. ai dreptate, n-am reușit să delimitez (măcar) existența lor în plan receptibil.
\"nimik\"-ul (acela) nu este unu\' de pe mess; este nimiku\' meu (subiectiv), izolat, care încearcă să se detașeze de nimicu\' celorlalți.
este o poezie care necesită ajustări. sunt de acord cu tine și voi încerca (în curând) o nouă și alert-dezinvoltă variantă.

îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

Cezara,

Mă gândeam că orice gând e ca o naștere rotundă, prin trupul lung al unui suflet prea-muritor, rostogolindu-se, de fiecare dată, în sensuri și stări nebănuite.

Victor,

Da, e o naștere înaintea unei alte nașteri, născând, prin ea însăși, un gând din care putem naște un alt gând, unul după altul, până la trup, până la înțelegerea gândului-trup.

Petruț,

Da, iubirea e ca o naștere. De aceea suferim iubind (mereu) înăuntrul nostru, ca o revoltă a unor sentimente neînțelese, ca niște îngeri rotunzi care nu mai pot zbura de-atâta iubire și de-atâta naștere născând naștere.

Vă mulțumesc pentru trecere și pentru citire.
Sărbători Fericite și liniște în suflete.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Teodor,

Sper să nu fiu nevoit să mă consum (inutil) din cauza acestor (normale) „reacții”. Sunt conștient că nebunia și prostia unora va determina o anume lehamite (la un moment dat) interioară.
Este, într-adevăr, o provocare, dar fără juriu. Sunt cobaiul propriilor mele iluzii.

Adrian,

Vreau să văd că-n viața asta atât de puțină, pe atât de multă, subiectivismul (și izolatismul) cuiva poate fi mai aproape de oricare-noi, față de obiectivismul (și democrația) unora care sunt (în opinia mea) prea departe de fiecare-eu.
(Yo) înțeleg poezia ca fiind cea mai fină și subtilă subiectivitate; cea mai dulce perfecțiune.

Alexandra,

Din păcate sau din fericire (asta timpul va decide) nu există juriu. Este un top „subiectiv, despre ceea ce-mi place să citesc din punct de vedere poetic”.
Oricum, te voi citi, în continuare, cu interes.

Liviu,

Greutățile oricărei „faceri” sunt inerente și atrag (evident) multe nemulțumiri și greșeli; sunt de acord cu tine și știu ce mă așteaptă (nu și cât, însă).
Dar stau și mă-ntreb, câți dintre poeți (chiar și de pe agonia), oameni de cultură, redactori, cititori de poezie (din diferite medii) au auzit / citit aceste antologii? E bine să edităm și doar atât? E bine (oare) să ne limităm doar în a ne cunoaște între noi, unul deasupra celuilalt, unul în fața altuia, când, de fapt, adevăratul cititor („consumator” – de care nu prea mai avem habar) nici măcar n-a auzit de „noi” (și aici mă refer la TOȚI poeții din România , cu 2-3 excepții)
Din momentul scoaterii de sub tipar a unei cărți încep marile probleme, iar tot ce a fost „înainte” aproape că nu mai contează. Dacă între „producător”(poet - editor - promotor) și „consumator”(cititor) nu există ceva care să-i lege întru câștig (în ambele sensuri), nu prea putem vorbi de un schimb (piață), ci doar de PIERDERE.


Vă mulțumesc pentru trecere, pentru citire și pentru susținere.
Sărbători Fericite și liniște în suflete.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

mi-o placut acest \"sonet erotic (II)\". am zambit shi m-am bine-dispus cu \"Cât lipsit-am, tu, nebună, / Ți-ai lăsat de toți pupată / Mincinoasa ta de gură / Cu miros de țuică fiartă.\"
felicitari.

cu stima, Cornel Stefan Ghica

un EXCEPȚIONAL (cu felicitări!) pentru \"un circ ieftin se întinde din palmele mele/ mărunțiș aruncat la podea/ câteva mere putrede/ un bec ars // obscuritatea curge din vene/ nu o poți șterge cu niciun burete/ lasa-mă așa în bătaia ochiului tău/ ca pe un câmp deschis\".
în opinia mea, este un moment deosebit de interesant și bine-scris, venit prea devreme în desfășurarea textului.
după o astfel de \"culme\" (înaltă și spectaculoasă) întreaga poezie se pierde...ușor...ușor.
oricum, mă repet cu felicitările pentru cele două imagini din început. bravo.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Mi-o plăcut (mult) această poezie. E ca și cum ai pus oglindă în fața ne-bărbieritei noastre generații.
Mi-am permis să continui ideea... și iată ce-a ieșit

Multe concursuri. Multe premii. Mulți poeții (și mai ales poete). Puțină poezie. Stau și mă-ntreb, oare, cât fast-poesis mai putem înfuleca și când vom plesni (ca niște pet-uri îmbuteliate cu sunete expirate) de-atâta \"unică folosință\"?
Uităm (treptat) gustu\' ideilor. Uităm de ce am început și cum ne vom termina ultima strigare. Alergăm, respirând cuvinte fără sens, spre o \"prostituată-far\" (vorba fratelui Codreanu).
M-am săturat de-atâta \"realitate\" și de-atâtea lucruri spuse dintr-un teribilism cotidian! M-am săturat de-atâta \"inovație\" previzibilă, giratorie, zdrăngănind pe la încheieturi!

Trăim într-un balamuk poetic... fără asistență, fără medicamente. E suficient să ne îngrădim cu \"realități\" obsesive, să fim etichete scandaloase (sau scandalizate) și orice mișcare (a noastră), transpirând zgomotoasă, poate deveni poemul zilei (sau o copertă debutantă într-un festival).

Suntem o generație netratată la timp, cu grave probleme de gândire (logică) și de comunicare, mișcându-se feroce într-un spațiu închis, limitat de neputință. Când vom trage linia, vom număra multe zecimale... și niciun întreg.

Generația noastră nu este în stare să creeze. Suntem o turmă de orbi desenând pe asfalt, consumatori de premii, behăind în neștire aceleași sunete orgolioase.

Suntem o generație de Țupa-Țupa, fracturată în douămii (plus) de locuri, expunându-și handicapul într-un mizerabilism concurențial. Suntem o generație de ne-futuți care, masturbându-se pe la colțurile poeziei, are impresia că poate deține (și cunoaște) orice bucățică de \"cărniță\". De unde? Nu suntem în stare (nici măcar) să nimerim ochiu\' maro al timpului sau gaura neagră a spațiului în care trăim, hrănindu-ne (spiritual), în continuarea noastră oribilă, cu dezintegrarea organelor ce ne mistuie gândirea și creația (oriunde ar fi ele).

Suntem prea multe verdicte fără niciun temei. Suntem o de-generație cu degete apucând...

Subscriu acestei poezii.
Felicitări.

Cu stimă, Cornel Ghica

BOiEMIA continua, chiar daca-n veatza asta \"Primăvara, / Fluturii ne țin de foame, / Ciupercile ne sunt umbrele când plouă, / Și mergem mândri pe Calea Victoriei / Ținându-ne de braț\"
insa, cel mai mult mi-o placut strofele 3 si 4. ai reusit sa creezi o atmosfera faina si sa transmiti imagini-mesaj (reusite) care desprind aceste doua strofe de restul poemului.

cu stima, Cornel Stefan Ghica

adevăru\' e cp dak n-ai fii divu\' miticov (ăl cu \"Țeava\" și cu \"Biletele împrăștiate pe jos\") aș zice: ce draq e cu (marea) asta?
mai bine \"Semănă cu un iepuraș dintr-o serbare școlară care se pregătește să recite o poezie.\"
din primele două cuvinte și trei sunete am știut că va urma (moldovenește) un text despre \"Fetița (care) privește spre cameră cum ar privi spre tati cînd tati o întreabă „cum spui tu? s-auzim!”. Iar camera cuprinde ochii verzi ai fetiței și cadrul se strînge pentru a focaliza privirea din care poate să extragă un singur lucru, același ca întotdeauna:
te iubesc, tati... \"
merge (când șă când). ceva noutăți?

cu stimă, Cornel Ghica

in primul rand, nu mai exista cititori; ultimul dans scriitor-cititor s-a pe-trecut. in al doilea rand, nu mai exista "creiere"; numarul cretinilor e prea mare ptr a (se) mai putea face ceva sau altceva; blazarea ne-a atins si ne-a stigmatizat pana-n ADN.
in acesta "noapte a mintii" ne mai incalzim cu amintiri de hartie (de cele mai multe ori, igienica) bacnote si femei de-curse.

merci de trecere.

...atunci cand nu mai poti, gasesti puterea sa rezumi.

multumesc

ma bucur nu ptr faptul ca ai cu cine si cu ce, ci ptr ca ai o masina la-ndemana. nu mi-e clar daca-i a ta.

ideea nu e noua. ai incondeiat-o destul de bine, fara elemente originale. undeva pe la mijloc textul se frange, iar inceputul e ne-atragator.
finalul are, insa, un "carlig" bun

plus/minus ceva in coltu' gurii...

ultimele 4 (versuri) sunt "cu gust", dar dureaza cam mult actul in sine pana acolo.

...și mai cred că tre\' să lăsăm la o parte orgoliile și paranoia, să ne \"suflecăm mânecile\" și să trecem cu bine (de) aceste \"crize\". nu-mi doresc decât să construim împreună o comunitate care să fie ca un puternic magnet ptr a reuni oamenii laolaltă, mai degrabă decât forțele magnetice care îi despart în acest moment pe criteriile diferențierilor. Cum putem constitui o comunitate umană bazându-ne pe forțele care ne unesc și nu pe cele care ne despart? iată o întrebare de început.

îți mulțumesc ptr susținere. aștept deschidere și din partea celorlalți.

un text slăbuț, pal (părerea mea).
nici forță, nici origini (style), nici nimik. \"să ronțăi hîrtii cu poeme pe care n-am putut să le scriem\" (??).
aaaaa... poate (ceva, ceva) în \"am să plec din viața asta și-am să-mi pun în rucsac / o fractură de zigomat șosete berechet / necunoscutului îi stă bine cu drumul\" (aici, mere)
titlu\' bun, da\' cam atât.

cu stimă, Cornel Ghica

noroc că vin copiii dunei să rezolve problema într-un fel.

dar, unde-s copiii și care-i mirodenia (în cazu\' de față)?

scuze ptr intervenție, noemi
cu stimă, Cornel Ghica (un fel de Duncan)

în primu\' rând - prea multe \"ploi\" în prima strofă.
în al doilea rând - din tot acest bine-spus \"cântec rotit pe buza paharului\", scoate cuvântu\' \"vomită\" din strofa a 2-a; n-are ce căuta, părerea mea, într-un astfel de context.

și acu

să-ți spun că e un cântec reușit încă din primele două versuri - versuri care ridică și mențin nivelu\' întregului.
mi-o plăcut \"glasul tău are culoarea coniacului\" (poate) spusă în casa din londra numărul 14 - mă gândesc că asta e-ntr-o zonă aristrocat-victoriană (adică într-o casă faină, în piața victoriei sau dorobanți, etc).
deosebit mi s-o\' părut \"pliase cerul cu tot cu tramvaie / oamenii țâșneau radial\" - deși la \"băiețelul fusiform\" ieșit \"din băiețelul cu turnuri\", încă mai rumeg.
finalu\' e superb \"nu văd decât iedul/ căutând/ cu nările umede/ iarba/ sub gheață\".
un cântec pe care l-am citit/ascultat cu plăcere.
frumos.

cu stimă, Cornel Ghica

este o poezie care, din păcate, a trecut (aproape) neobservată, nefiindu-i recunoscută valoarea în sine (atât din punct de vedere stilistic, cât și tematic).
liviu, este o poezie de referință, o minunată geografie a interiorului expus unei geometrii exterioare.
toate versurile, întreg \"întregul\" mi-o\' plăcut. ai transmis acea stare în care mă pot re-descoperi, re-compune ca un transformer al simțurilor.
felicitări.

cu stimă, Cornel Ghica