Autoportret la vârsta disperării

nu pe bune acu´, ce ai avut cu scriitorii aia? ceva personal? pe mine versurile respective nu m-au gadilat la creieru poezesc, nici nu m-au amuzat, mi-au produs numai o reactie alergica de genul: cand nu ai ce scrie, baga niste nume in poezie si daca le alegi ca loc si veceul public, e si mai bine. in fine.

ce legatura e intre inceput si sfarsit? e cam varza poezia si iti dau acelasi sfat pe care mi-l dau si mie: nu te scr...stradui mai mult decat e nevoie, starea de poezie se traieste mai intai, apoi poate se si (tran)scrie.

se pare ca titlul se regaseste in poem, o disperare care nu stii cum incepe/ de ce mai ales.
primul vers :locuiesti intr-o tara de pruni, mi se pare dintr-o poveste fantastica, dincolo de orice banuiala, cum e tara asta? apoi versurile urmatoare:Mâna ta, noduroasă ca o creangă/va ciopli lacrima și strigătul putred/al fructului, fac o punte intre imaginatia ta tara cu pruni si locul tau.
mcm

Dana Stănescu, ai citit ceva de James Joyce? De pildă \"Ulises\", \"Portretul artistului în tinerețe\"? Este o legătură, acolo, dincolode intertextualitate, (chiar și cu Cioran). Până și exprimarea unei atitudini, dacă vrei, față de un autor sau altul, ține de sriitura post-modernă. Apreciez sinceritatea ta, dacă de sinceritate este vorba. Cu amiciție,

Carmen-Manuela, este un text mai vechi asupra căruia am simțit nevoia să revin. Începutul și sfârșitul poemului sunt ca două coperți de carte, în interiorul cărora se află un discurs textualist. Mă bucură trecerea ta. Mulțumesc pentru semn. Cu prietenie,

nu, am citit numai Dubliners (asta a fost o remarca ironica). si e Ulysses, anyway.
e drum lung pana la intertextualitate.
si da, in timpul liber mananc literatura pe paine.

Ar fi foarte interesant ca, atunci când deschizi un text pentru prima dată, să nu ți se afișeze comentariile făcute de ceilalți, decât după ce ai comentat tu însuți; apoi, la celelalte accesări, să poți comenta și comentariile celorlalți. Nu știu dacă din punct de vedere tehnic este posibil, nici nu sunt convins \"sută la sută\" că ideea mea este bună, dar ar fi mai cinstite multe comentarii. Încerc, pentru început, să fac abstracție de comentariul anterior, deși nu știu dacă o să pot.
Cu acest text, Nelu Jorj ne cam încurcă puțin (pe mine cu siguranță), că nu ne ajută cu vreun \"subtitlu\", cu vreun nume de \"colecție\" în care să încadrăm textul, sau cu alte explicații. Dar, să ne punem mintea și imaginația la contribuție...
În ignoranța mea într-ale poeziei, acest text, pentru mine este unul \"umoristic\". Începutul este de-a dreptul magnific. Adică, autorul ne avertizează că, dacă cineva spune că urmează o \"beție de cuvinte\", aceasta se datorează faptului că oricum, trăim într-o țară de pruni. Apoi, dacă el întrece puțin măsura, să-l scuzăm, este din aceeași cauză și dacă noi, cititorii, nu înțelegem bine mesajul tot prunii sunt de vină...
Alăturarea dintre \"Soldatu\' Marian din Baia Mare\" (atenție, \"Soldatu\'\", nu \"Soldatul\"), Cioran și James Joyce, face parte de asemenea din arsenalul \"tehnicilor de construire a poantelor\", foarte bine stăpânite de autor. Poate un pic cam neelegantă secvența cu \"blandiana\". Finalul este de asemenea foarte bun, iar dacă versul \"Mergi de te spânzură!\" era poziționat chiar ultimul, mie mi s-ar fi părut și mai bun.
Îmi place acest gen de exercițiu pe care mi l-ai prilejuit, chiar dacă cineva s-ar putea să spună că eu, acum, chiar sunt sub influența sucului de prune...

În sfârșit, am și eu un cititor avizat! Cum să nu-l tratez cu toată amiciția? Poate, totuși, recitiți textul. Nu cred să nu găsiți ceva, acolo, care să vă satisfacă, măcar parțial, exigențele estetice! Cu amiciție,

Precizare:
În momentul în care eu am citit poezia și am scris comentariul de la ora 11.13, sub text era afișat doar un comentariu, acela al Danei Stănescu de la ora 10.30.

ba mi-a placut faza cu limba numai ca e din alt film si \"vestind primavara\" suna ca nuca in perete.
o sa postez si eu un text din asta cu intertextulalala desi nu sunt multumita de el. i am being nice.

Cornel, este clar că \"țara de pruni\" și \"fructul putred\" trimit cititorul, cu gândul, la oarecari licori cu efect la poeți. Totuși, scrierea este una a secvențialității, a succesiunii cadrelor... Procedeul nu l-am inventat eu. L-am folosit doar. Îmi dau seama și eu, după comentariile apărute, că nu este un text foarte accesibil și nici unul foarte compact, unitar. Cât despre \"o blandiană\", de reținut că verbul o târăște de plete, nu altcineva. Când am cunoscut-o eu, locuia și ea într-o țară de pruni. Mulțumesc pentru trecere și semn! Cu prietenie,

îmi place poemul chiar dacă între acolada prima-ultima strofă se desfășoară câteva secvențe, ele marșează pe imagini care consimt și se lasă antrenate în acțiune. desigur, la prima citire , nu pare unitar, dar luând în considerare titlul ca o motivație, secvențele sunt plauzibile

preferata mea;

\"Locuiești într-o țară de pruni.
Mâna ta, noduroasă ca o creangă,
va ciopli lacrima și strigătul putred
al fructului.\"

stimă și considerație,
teodor dume,

din tot ce am citit azi pe sait, asta mi se pare cel mai bun tecst. are nerv, inovatie, comunica emotie. nu am dispozitia necesara pt un commde stea, dar ar fi meritat-o.

Teodor, mă bucur că ai remarcat poemul. Ca de obicei observațiile tale sunt cumpănite și aplicate pe text, nu pe lângă, cum se mai întâmplă unora. O apreciere din partea ta îmi dă încredere. Cu prietenie,

Leonardo, mulțumesc pentru stea, chiar și așa, nematerializată! Părerea ta, nu trebuie să-ți mai spun, este importantă pentru mine. Ca de la poet la poet, pentru că, la rându-mi, îți apreciez scrierile, (lucru valabil și pentru Teodor). Cu simpatie și gânduri bune,

este un autoportret, o vârstă, o disperare, fain desenate într-o singură poezie sau o poezie singură, plăcută prin însăși momentele în care te poți regăsi de la o anumită treaptă a existenței tale.
mi-o plăcut toată așezarea ta poetică dar, în mod special, am reținut \"Verbul, țipar alunecos, târăște de plete, / spre așternuturi, / o blandiană beată și fericită\".
frumos.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Cornel Ștefan, mulțumesc de vizită! E prima. Aveam nevoie de ea, la un text ce-a generat un prim comentariu negativ. Mă bucur că ți-a plăcut poemul și rămân dator cu o \"vizită\". Cu prietenie,

Nu-ntelegeti, oameni buni,
Ca e doar o smecherie?
Tara asta, cea de pruni,
Cam miroase a rachie!...

PS: Ionut, iti stiu poemul, l-ai publicat in volumul cu acelasi nume -daca nu ma insel- acum vreo 10 ani.

Așa e Sorine, volumul de debut. Și nu se poate spune că răchia, adică țuica- cum îi spun regățenii, n-a avut o contribuție la scrierea poemului. Mulțam de trecere și epigramă! Cu prietenie,