Inversa ieșire. Unghiuri tubulare

Acesta este un ambalaj, nu pot decît să ghicesc ce ce află în spatele lui, mă gîndesc că ceas se referă la oră și toată exprimarea eliptică vrea să scoată în evidență ceva foarte important (pentru scriitor)și care aparent ar rămîne neobservat. Scriu ca despre un text care-mi pică la examen (dar nu așa se citește poezia). Cît despre ieșirea inversă ea sugerează că este aceași cu intrarea (ca în gura unei vizuine de pildă). Dar de incitantă este incitantă și poate că se află ceva în spatele misterului dar nu îmi dau seama ce.

\"de jur împrejur un ritm al nepăsării
se-ntinde ca un elastic tras
dintr-o parte \"
În cealaltă parte stau eu, un prieten și privesc.

Acest apus este vazut prin ochiul unui pictor... privind ziua printr-un tub si revarsarea ei in noapte. Este asa cum ai taia lumina in doua... o fata va fi neagra... ori timpul ce se rotunjeste se rasuceste inghitindu-se!

\"de jur împrejur un ritm al nepăsării
se-ntinde ca un elastic tras
dintr-o parte / în lumina soarelui rămas așteaptă
primele umbre\"


fain. 3d

valentin,

da, mintea și percepția omului sunt mistere, în cazul de față cu o posibilă e-lipsă.
cât despre ambalaj, îl putem arunca oriunde, sugerat sau nesugerat, scos în evidență de o continuă intrare-ieșire \"ca în gura unei vizuine de pildă\".

silviu,

din păcate, ritmul nepăsării ne-a \"încântat\" suficient de \"plăcut\" (pe toți), încât am început să dansăm după el. cam asta-i realitatea pe care-o privesc (yo) într-acest (ultim) ceas.
mă bucur de prezența ta, prietene drag.

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm, domnilor.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

este un 3d al nepăsării dintr-un spațiu limitat cu unghiuri de vedere tubulare, mărginite; cu un rotund mic privind marele rotund într-anume dimensiune / dimensiuni.
fiecare (din noi) are în sinea lui \"ochiul unui pictor\" \"în lumina soarelui rămas așteaptă / primele umbre\".

mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu stimă, Cornel Ștefan Ghica

Un crampei cald si generos de arta. Pritocire de idei urmate de un poem cu o surprinzatoare unitate.
RIA

mă tem că suntem prea generoși cu tristețea și cu nepăsarea noastră.

poetul-cititor nu este uman
este prea uman
o inversă ieșire
Ioana
din sine desprins
ca o idee-păpădie

mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ștefan Ghica