Fallen

Ghica, batrane. te felicit pentru acest poem curgator si limpede, atat de rece ca oglinda unui lac inghetat, da! omul inca n-a fost pus fata in fata cu Dumnezeu
si nu va fi pus in veci! noi suntem programul ca unealta iar Dumnezeu programatorul! O zi buna

Mi-a plăcut și mie acest poem în care îți rostești atât de firesc resemnarea. Într-adevăr, e atât de curgător și limpede încât transmite cu ușurință mesajul.

Maria

deși nu vreau (și nu pot) să fiu de acord cu morala, nu mă pot opri să nu te felicit. excelent.

după ce vezi, trăiești (citești, chiar, pe agonia și pretutindeni) atâtea complicate și inutile lucruri, mesaje întortocheate transmise de tot felu\' de oameni, dive și divi - mulți dintre ei cu \"stele siliconate\" în cap -, nu-ți rămâne decât să te resemnezi, să-ți aduni frustrările așa cum aduni frimiturile de pe masă, să scuturi palmele deasupra coșului de gunoi și să deschizi fereastra dintre tine și singurătate.
în mica mea prăvălie sunteți întotdeauna bine-veniți și puteți bea (oricând), în liniște, un ceai cald, neîndulcit.

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

Cornel
interesanta trecerea de la postortodox la aceasta cadere
e undeva la mijloc un mare conflict intre cele doua momente chiar daca ultimul vers este desprins din pasul postortodox
ma gandesc ca e o revolta interioara, o fereastra deschisa asa cum bine spui intre tine si singuratate
asteptarea trece dincolo de credinte dincole de plictis dincolo de frustrari
e o stare de acceptare a sinelui viata dincolo de \"silicoane\"
chiar e de apreciat sinceritatea in asteptare si deschiderea spre alte orizonturi care poate par inchise deocamdata
scuze daca am exagerat, e doar viziunea mea ..
o seara buna

majuscula fiintarii cade uneori in omul din Om?...un poem cu parfum de amagire... ce se oglindeste interesant...(si in mesaje subliminale!):)...si o asteptare ce ma pune pe ganduri...un poem in care parca punctul redefineste sfera si-o-\'nchide intr-o cusca...afara, desigur, Dumnezeu

\"există
Dumnezeu
și
Omul

iar cei doi
nu se vor mai întâlni

niciodată\"?:):):)
si cit de trista este asteptarea!
cu pretuire,
ioana si...matei

daca verdictul din final e clar - de ce atita asteptare....
titlul este \" a cadea\" sau pluralul de la \"cursa\" aducatoare de moarte?

Dumnezeu si Omul nu se vor mai intalni niciodata?!
cornel, mi-a placut foarte tare poezia, chiar daca finalul se intampla sa nu fiu de acord cu el.
dar nici nu conteaza.
e frumos scris, acea placiditate, in care nu mai simti nici frica, nici plictiseala, esti cumva deasupra tuturor maruntisurilor, e descrisa minunat.
doar ca, daca astepti, fara a mai simti (chiar) nimic, si mai adaug si concluzia din finalul poemului, mi se pare o scriere foarte trista, un fel de dezamgire-resemnare-neconsolare, din care nu te mai poate scoate nimeni si nimic. pai daca e asa, e nasol, \' cause life is go-o-d! :)

vă mărturisesc că nu m-am gândit să dau vreun verdict, să mă revolt (în mare măsură) sau să mă așez într-o (uzuală) acceptare. pur și simplu e o renunțare.
este o renunțare asumată întru devenire de om contextual, raportat la un ne-încetat dumnezeu.
din alt punct de vedere, acest text este ca o retragere. o retragere dintr-acest joc/competiție, în care bunele/relele reguli nu sunt respectate, în care frustrăriile și frustrații se adună tot mai mult și în care simt (în primu\' rând) că-mi bat joc de mine postând în continuare. e mai \"sănătos\" și pragmatic (pentru mine) să mă retrag. mi-ajung atâtea frustrări adunate. nu mai e loc și nici dispoziție.
prin urmare las în urmă o piersică și-o lămâie. de acu\', prefer rolul de observator-cititor.

și altele:
1) nu este nici chap-fallen, nici crest-fallen
este fallen - a ataca, a rupe rindurile| a se intimpla| a cadea| a descreste/ a deveni, a ajunge intr-o star| a se clasifica, a se repartiza| a se surpa, a se pravali a se debarasa de a se impiedica, a se poticni a indragi a se incaiera a fi insuficient / a se potoli, a se domoli/ a cobori/ a scadea
cuprinde, deci, multe stări contextuale.

2)tocmai pentru că \"life is go-o-d!\" de ce să nu fie și lumina mea lumină?

vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm.

cu respect, Cornel Ghica

fără *în conseciță* și fără *un lucru*...unul e redundant celălalt depășește cadrul poemului...*un lucru* e o exprimare uzuala, prea seacă și prea legată de materie pentru un poem detașat de material prin ideea propusă

spor!

zici ca e o cascada.imi place modul in care ai ales sa-ti asez gandurile