șters

care foloseşte un ritm şi un ton de pe vremea simboliştilor. Tema, tristă, dar generoasă, a tatălui plecat, a fost folosită de mulţi, în diverse tipuri de exprimare. În vers alb, o abordează frecvent şi Teodor Dume, colegul nostru de pe acest site. Despre tatăl plecat am scris şi eu, cândva, poate că acesta a fost un motiv în plus să rezonez cu textul.

şi că merită şi alţi utilizatori să fie comentaţi, mai ales cei care nu cer comentarii şi aşteaptă cu răbdare să le vină şi lor rândul. În plus, nu te remarci cu o contribuţie constructivă pe textele celorlalţi, de unde şi nepăsarea lor faţă de textele tale. Te rog frumos să nu mă mai chemi. Ţi-am răspuns din respect.

ceea ce ar putea fi un avantaj la număratul silabelor, dar nu îl folosiți. Și mai contează și accentele cuvintelor, pentru a avea o prozodie frumoasă. Încă de la versul 3 apar probleme, la țesut. Apoi la versul 6 lipsește o silabă, la fel la versul 8. Am dat exemple doar din prima strofă, dar sunt probleme mari peste tot. Editorii au fost generoși că v-au lăsat pe prima pagină, dar poate au vrut să vă zică cineva că aveți probleme mari la prozodie.

m-am ataşat de imperfecţiunile mele
privind şchiopătarea căţelului
cu ochii blânzi

mai foșnesc uneori îndoielile
ca perdelele în bătaia vântului
dar învăţ dezvinovăţirea
dezbrăcarea de furie

la pescuit nu mai merg
şi peştii, şi porumbeii din parc
îi hrănesc aruncându-le firimituri

și nici pe fluturi nu-i mai alerg
îi las să se aşeze pe mine
liniştit
să-i simt vibrând la unison
cu inima mea
erodată continuu
de suflul sistolic
al naşterii

Șpaga nebunilor e mai faină decât șpaga proștilor, nu? Ai satirizat frumos cutumele noastre sociale, plecând de la celebrele bancuri cu Calache sau cu coniferele.

să modifici un verb de aici:

creierul care simte că va apare

Despre text, off, scrii uneori niște chestii:

oameni și animale se împerechează în jurul tău.
se mimează orgasmul.

Da ce ai cu săracele animale? Chiar crezi că le duce capul să mimeze ceva?

În rest, tendința ta de epatare în poezie nu e mereu un avantaj. Grația și sensibilitatea sunt și ele binevenite, chiar aș vrea să văd texte scrise de tine care nu par culese din subtitrările unor filme apocaliptice sau despre doctori.

îl loc de autir, chiar dacă telefonul ăsta vrea să lucreze în domeniul transporturilor.

M-ai făcut să mă gândesc la cubul lui Nichita. Pe undeva, ai dreptate. Pe undeva, nu. Evoluția presupune schimbare,transformare, chiar dacă trupul se degradează,iar lucrurile din jur o iau razna. Să luăm de exemplu textul tău:

la pescuit nu mai merg
iar peştii
doar îi hrănesc
ca porumbeii din parc

Tu spui aici că hrănești niște pești așa cum îi hrănesc și porumbeii din parc. Deci, parcul e de fapt un imens acvariu, iar tu ești omul porumbei. Cred că te-ai grăbit și nu ai observat, nu? Am glumit un pic, așa cum glunesc eu de obicei. Nu pentru a face neapărat mișto de autir, ci pentru a-l face mai atent pe viitor.

"iar un autor care scrie constant bine nu mai are nevoie de încurajări şi distincţii, el îşi are asiguraţi vizitatorii prin calitatea textelor."

Și am fost foarte clar. Nu aveți nevoie de steluțe de înncurajare, fiindcă ați demonstrat, atât prin textele înstelate, cât și prin comentariile foarte bine argumentate, că aveți un nivel ridicat, mai ales la textele în vers clasic

Mesajul era pt domnul Pașa, care se pare că nu cunoaște regulamentul. Asta îl va face mai atent oe viitor.

îmi place flinta aceea, combinaţia de duioşie şi atenţie la primejdie

despre trimiterile la a scrie despre poezie, e o chestiune ce ţine de gust. Vişniec o facea foarte bine in Inteleptul la ora de ceai. Si multi altii.

mă bucur dacă am putut fi de folos, ma bucur si ca am revazut franghiile, intr-o alta ipostaza decat spanzuratoarea

în loc de bfici, scuze pt eroare

rima mochetă - şansonetă e dezastruoasă, nici de gradul 4 nu cred că e. Plus că mochetă distruge tot farmecul, parcă mergi la Brico Depot sa cumperi mocheta si iti notezi pe hartie ce cauti. Şansonetă se potriveşte mult mai elegant cu scenetă sau flaşnetă. Nici baghetă cu desuetă nu este o soluţie optimă. Mai bine pe-o banchetă, decât desuetă.

Cât despre steluţa de încurajare a domnului Paşa, domnia sa ar fi trebuit să ţină cont că nu eşti un autor de atelier, ci unul care s-a remarcat cu texte foarte valoroase pe acest site. Prin urmare, tu trebuie să scoţi untul din poeme şi să vii cu creaţii bfici, mai ales că la versul clasic te pricepi foarte bine.

să văd corpurile cerești
cu-a lor strălucire
împrumutată

din aceste trei versuri reiese că toate corpurile cereşti au strălucirea împrumutată

ori, şi stelele sunt corpuri cereşti, care emit lumină proprie

din acest motiv, trebuie să reformulezi astfel:

să văd acele corpuri
cu strălucirea
împrumutată

în felul acesta scapi şi de articolul hotărât de la corpurile şi scapi şi de genitivul care urmează, un balast inutil şi nepoetic, care aduce şi consoane în plus, ce nu dau bine la ureche. Am eliminat şi cereşti fiindcă e evident că sunt cereşti, la fel ca luna şi ce este în locul ei. Plus că eliminarea lui cereşti oferă şi dublul sens semantic, apărând personificarea. Plus că fluidizezi ritmul, armonizându-l cu restul poemului.

Încă ceva, pronumele posesiv mea este în plus la strofa a doua, fiindcă deja spui că sunt ochii tăi, prin acel mi-ai lăsat pe ochi. Plus că eliminarea lui ajută la ritm.

Mă bucur că Nanu ţi-a dat stea, o meriţi din plin, sărutul şi cadrul cosmogonic eminescian, plus simbolismul a la Bacovia, cu plumb, pustiu şi negură, fiind împletite armonios de propria ta sensibilitate.

Oricum, trebuie să ai grijă, dacă vor începe să curgă stelele înspre tine, fără analiză atentă pe text, te poate orbi. Mă refer strict la text, nu la altceva. Felicitări!

de ce sa ma supar? Din contra, ma bucur sa vad ca oamenii comenteaza texte, fiecare dupa timpul si posibilitatile sale. Acum 3 luni erau 10 comentarii pe saptamana, acum e o crestere considerabila. Si cred ca am si eu un merit la aceasta crestere, oricat ar carcoti unii. Am facut o promisiune si m-am tinut de cuvant. Spor in continuare la comentat!

în loc de îmorumutați

La alăturarea nefericită Ca_cerneala.

Pot spune că ideea poemului e bună, frânghiile acelea ale cerului continuate pe hârtie, având mai multe sensuri, și de control, și de protecție, și de limitare, și de inspirație. Sfârșitul mi se pare forțat, din frânghii să faci statui. Parcă ar fi fost mai interesantă ideea aceea a înfășurării ca la mumii. Și cred că poți cumva să mai elimini din albastru, să nu se repete de 3 ori. Încă ceva. Ochi mari ca niște litere. Se poate înțelege că literele sunt mari, cu toate că nu asta e caracteristica lor definitorie. Poate că ar fi fost mai logic așa: cu ochii ca niște vocale mărite, iar vocalele ar fi adus mai multă căldură metaforei. Altfel, ochii pot fi și consoane, o privire crucișă, piezișă, un defect la ochi, niște căprioare cu ochi ciudați, îmorumutați din Matrix sau din filmele horror. Oricum, mă bucur că nu ai dezvăluit cine e la capătul frânghiilor, cititorul putând alege o mamă pierdută, pe muza Caliope, pe cine dorește el.

ci al lui Rareș. Oricum, se mai văd încă foarte multe ruperi de ritm. Dar nu pari preocupat de acest aspect, te-ai concentrat doar la nivel ideatic. Un experiment hibrid aș spune că este acest poem. Sau un text care urmează a fi șlefuit, acum fiind undeva pe la 50%.

Atât piaza bună cât și piaza rea pot fi interpretate ca manifestări ale forțelor divine sau supranaturale care influențează viața umană. În acest context, ele ar putea fi considerate întruchipări ale ielelor prin prisma caracterului lor dualist: una aducând binele și cealaltă răul.

De asemenea, în folclorul românesc există credințe că anumite entități sau spirite pot lua forma unor figuri cunoscute pentru a interacționa cu oamenii. Astfel, se poate argumenta că piaza bună ar putea reprezenta aspectul benefic al ielelor, în timp ce piaza rea ar putea reflecta aspectul lor malefic.

Concluzie

În concluzie, Piaza bună și Piaza rea pot fi considerate întruchipări ale ielelor, având în vedere natura dualistă a acestor concepte în mitologia românească. Această interpretare subliniază complexitatea relației dintre bine și rău în tradițiile populare.

P.S. Nu am intrebat daca ghicitoare prietenului nostru e cu mai multe sensuri sau confuza, ca sa nu intre in depresie.

ai ritm. Chiar am simtit la alaturare de versuri un ritm eminescian, de 12 sau de 11, uneori ca In Sara pe deal. Sincer, imi place cursivitatea. Dupa aceea, ritmul dispare, versurile sunt frante. Cumva, in aceasta creatie, ai doua poeme diferite ca stil, chiar daca tematica se vrea a fi unitara. O iau ca pe un experiment.

Cârje!

te scutesc de efort şi ghicitori!