Hibernatus

cât e titlul, m-am simțit ca-n obscuritatea unui lăcaș gotic. După aceea, am remarcat că poezia încearcă să combine comicul cu tragicul, ceea ce, zic eu, i-a ieșit. Cel mai mult mi-a plăcut versul cu "Speranța lumii nu mai are bani în cont" (m-a făcut să zâmbesc). Pot să spun că m-a bucurat lectura, dar, pe ici și pe colo, ca să bag un pic de vină, sunt câteva aritmii micuțe, iar versul 16 nu mi se pare cel mai potrivit, în sensul că, în comparație cu restul, sună mecanic, inexpresiv. N-aș zice neapărat c-ar trebui să fie schimbat, dar fură puțin din valoarea textului.

Numai de bine!

Mulțumesc pentru trecere și sugestie! Deci verbul cu "coșmarul". Bun, caut variante, mulțumesc! Și aștept idei!

cred că problema versului 16 se trage de la "monocrom" (academic, rece), care în rare ocazii poate căpăta o rezonanță poetică. Plus că și dpdv fonetic e cam plat (prea multe "o"-uri și "m"-uri, dacă punem și "Coșmarul"). Eu aș sugera "opalin", că-i mai poetic, poate fi folosit și cu sensul de "alb" (dacă tot e iarnă) și rupe puțin monotonia fonetică.

Și, dacă se poate, aș mai avea două sugestii, pentru versul 14 și versul 10. Se cam repetă "alb". Pentru versul 10, în loc de "de alb", ar merge "de-omăt" (c-apasă mai tare decât culoarea). Iar versul 14 l-aș reformula astfel: "În alb a fost încarcerat tot curcubeul." "Arestat" e mai ușor, pe când, în versul 18, primăvara a dispărut "pe vecie".

Dar, desigur, decizia finală stă în mâna poetului.

Ionuț, am intrat în sugestiile tale. Mulțumesc. Doar versul 18 a rămas neschimbat. Mulțumesc!

ci al lui Rareș. Oricum, se mai văd încă foarte multe ruperi de ritm. Dar nu pari preocupat de acest aspect, te-ai concentrat doar la nivel ideatic. Un experiment hibrid aș spune că este acest poem. Sau un text care urmează a fi șlefuit, acum fiind undeva pe la 50%.

Cât despre restul poemului, nu, nu țin foarte mult la a cizela ori a lucra la o poezie. Merg pe idea originară a inspirației așa cum vine ea, cu bune și rele. Sigur, corectez și rectific de multe ori și ascult sfaturi dar nu mă dau de ceasul morții. Nu mă chinuie ideea posterității critice hahaha!

utilizatorii te comentează, le accepţi sugestiile, cauţi variante, aştepţi idei, iar atunci când le primeşti, nu te dai de ceasul morţii şi o dai în posterităţi critice. Nu are nicio treabă posteritatea cu ce facem noi aici, încercând să ne ajutăm unii pe alţii. Şi nu confunda IDEEA originară a inspiraţiei cu LIMBAJUL prin care este exprimată acea idee. Te salut!

Dragă Ionuț, nici eu nu înțeleg. Dar e bine, nu trebuie să gândim la fel, altfel ar fi o mare plictiseală hahaha! Probabil aici se tratează totul cu mai mare exigență până la niveluri de perfecționare. Eu o iau ca pe o joacă ce, uneori, ajută.