Poezie
Sfaturi de rău de la îngeri de bine
2 min lectură·
Mediu
Mi-ar plăcea să-mi iasă un înger în drum
c-o amforă aproape plină
d’-un vin, ori de cucută,
și să nu știi,
dacă te oprești preț de 5 minute,
obosit,
ce-ți dă, de-i spui că ți-e sete.
- Ce sete mi-e, îngere!
(și plescăi puțin din buze,
să știe că nu ești un băutor de duminică,
c-ai secat la viața ta,
căsătorit fiind cu o Medusa,
fluvii rubinii întregi)
- Ce sete mi-e, îngere!
strigi mai tare de data asta
și-ți ridici cu un bobîrnac șapca căzută pe ochi.
- Nu bem și noi ceva-n astă-seară?
Îngerul tace. Merge mai departe.
Și parcă-l simți cum se uita pieziș la tine,
că i-ai cerut să bea.
- Ce mîrlănie e asta, să ceri unui necunoscut să bei?
- Mă cunoști de undeva?
se-agită, privind peste umăr la mine
îngerul, înspăimîntat.
Pe mine să mă umfle rîsul,
să-l bat prietenește pe umăr
și să-i strig:
- Hai! Că știu! Nevastă-mea te-a trimis!
O fi zis:
“ia să văd cît poate nebunu’ ăsta să bea!
Poate-l vede vreun sfînt, sau ceva,
și-l ia paharnic,
să scap de el!”
- Dar… Daaaar, îngere! Nu e așa!
Se oprește îngerul din mersul său grăbit,
pune amfora sprijinită d’un fel de aripă
ce-i atîrna hidos pe umărul cocoșat,
aprinde o țigară (iertare, e un înger vicios.
Și n-are nici prea multă răbdare.
Din cînd în cînd înjură.
Singurul lui defect e că iubește oamenii.
Mă rog. D’-ale îngerilor păcate.)
Răsuflă din greu
și strigă:
- Tu!
- ?
- Tu nu mai bea!
- Dar de ce, îngere? Eu sunt croit din altă carne?
- N-ai înțeles!
- TU NUMAI BEA, bețivule!
Și pleacă zîmbind,
cu tot cu amforă,
cu țigara aproape stingîndu-se,
să dea raportul doamnei de-i stătea
din cînd în cînd, pe umăr,
Numită de bețiv, Medusa,
Ca înger păzitor.
041.018
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 305
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 57
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Mihai. “Sfaturi de rău de la îngeri de bine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-mihai-0060396/poezie/14187526/sfaturi-de-rau-de-la-ingeri-de-bineComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Șdar pentru cineva care l-a citit din scoarţă în scoarţă şi a şi ţinut minte multe dintre poemele sale, să reiterezi ideile marelui poet din Îngerul cu o carte în mână, denotă talent doar la repovestire şi atât. Nota 4 pentru poem, din cauza lipsei de originalitate. Aş fi dat nota 2, pentru copiere, dar am dat două puncte în plus pentru câteva chestii în plus, ca să nu pară chiar aşa, un plagiat ideatic pe faţă. Doar un plagiat ideatic mai finuţ.
0
EPDin cauza obsesiei de a avea dreptate, ai ajuns să-ți plagiezi propriile comentarii. Nu e prima oară când forțezi sensuri (și asta se vede de pe stația spațială internațională) pentru a demonstra un plagiat inexistent.
Problema ta e că, tot comentând excesiv ai inceput să crezi că ești deținătorul poeziei absolute.
Dacă ai avea prieteni sinceri, ți-ar spune că e timpul să te oprești pentru că ai devenit ridicol.
Ps. În cazul în care iar ai pițigoi, eu nu m-aș mândri că sunt un vultur, pentru că oricât de sus ar zbura, tot resturile și hoiturile sunt hrana lui de bază.
Problema ta e că, tot comentând excesiv ai inceput să crezi că ești deținătorul poeziei absolute.
Dacă ai avea prieteni sinceri, ți-ar spune că e timpul să te oprești pentru că ai devenit ridicol.
Ps. În cazul în care iar ai pițigoi, eu nu m-aș mândri că sunt un vultur, pentru că oricât de sus ar zbura, tot resturile și hoiturile sunt hrana lui de bază.
0
Ștoate comentariile pe care le fac, sunt pe text. Trolli care fac atacuri la persoană sunt ignoraţi şi vor fi ignoraţi. Nici nu merită să le pomenim numele. Doar îi invităm să zboare în tufiş. Rog cititorii să verifice poemul lui Nichita şi versurile de acolo cu privire la băut. Plagiatul ideatic se referă la preluarea unor idei dintr-o operă originală. Aceste idei despre care vorbesc sunt întâlnirea cu Îngerul şi Invitaţia la băut. Poemul autoarei de faţă este construit pe scheletul acestor două idei prezente în poemul lui Nichita.
0
Un text care nu se bate cu pumnul în piept și care are o singură așteptare: un cititor care să rezoneze și care să penduleze între nu mai și numai. O surpriză pentru mine și muzicalitatea asta interioară care se susține bine exact in momentele in care unii își pierd suflul. Finalul îmi pare puțin cam moale, dar în întregul textului, vocea se menține rafinat autentică și oarecum uimită de propria tonalitate raportată la un subiect deloc nou. Și în opinia mea aici e tot farmecul: nu caută să spună ceva nou, pentru că, într-un final fiecare vede ce caută.