Poezie
Halucinația de 13
1 min lectură·
Mediu
Halucinația de 13
Moartea și-ar fi dorit o liniște
Care s-o cuprindă pînă la risipire,
Pînă la capăt.
Pînă la ultimul capăt.
Și Iubirea și-ar fi dorit, la rîndu-i, niște liniște
Care s-o mîntuie de bezna nefericirii
În care-și poartă mecanic
Trupurile îndragostiților.
Tot pînă la capăt.
Pînă la celălalt ultim capăt,
Numai ca să nu dea Morții satisfacția întîlnirii
Prea probabile,
În căutarea aceluiași panaceu pentru om.
Și uite cum,
Într-o zi,
Într-o zi de marți ca să fiu mai exactă,
Marți 13, pentru și mai multă precizie,
S-au întîlnit, vrînd nevrînd
cele două
La un ceai negru cu lapte, Iubirea,
Și la un vin matinal, de împărtășanie, Moartea.
Și au tăcut.
Au tăcut.
Au tăcut.
Au tăcut
Pînă ce pe Iubire o apucă încetișor moartea
Și pe Moarte o trecu o revelație:
Uite d-aia n-am eu parte de iubire!
Toți îmi mor dinainte.
Cred că-s blestemată, sau ceva!
Si plecă, tîrîndu-și picioarele,
Să-și caute și ea o iubire sau două.
021.391
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Mihaela Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 162
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Mihaela Mihai. “Halucinația de 13.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mihaela-mihai-0060396/poezie/14160401/halucinatia-de-13Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓‘’Iubirea” susținută de idealuri, empatie şi etică, deține o forță de natura erosului care dezintegrează “moartea” sufletului, a eurilor, a sinelui, a încrederii şi a sensurilor, resuscitându-le, energizându-le şi vivifiindu-le, transsubstanțiind neantul ființial în deplinătăți.
0
EPDistincție acordată
La început am strâmbat din nas și mi-am zis că dau peste încă un poem anost și beteag despre moarte, iubire, cu alte cuvinte un șlagăr demodat care se mai cântă pe la posturi radio fantomă.
Însă m-a surprins dezinvoltura, siguranța scrierii care duce textul într-o zonă pe care o intuiești dar pe care nu știi cum să o spui în cuvinte fără să o trivializezi.
Personal, ultima parte m-a făcut să-mi fie ciudă că nu am inventat-o eu, dar dacă aș fi fost scriitor și nu un simplu cititor, m-aș fi lăsat de scris.
Însă m-a surprins dezinvoltura, siguranța scrierii care duce textul într-o zonă pe care o intuiești dar pe care nu știi cum să o spui în cuvinte fără să o trivializezi.
Personal, ultima parte m-a făcut să-mi fie ciudă că nu am inventat-o eu, dar dacă aș fi fost scriitor și nu un simplu cititor, m-aș fi lăsat de scris.
0