lumânările ard

imaginea ce rezultă din "stau rânduiți colaci / bolțiți cu lumânări" mi s-a părut foarte reușită. Însă, după mine, dacă se poate, ar fi posibile câteva modificări, de pe urma cărora textul ar putea beneficia. (În mare, vor fi scoase cuvintele suplimentare.)

................................

VARIANTA PROPUSĂ:

pe masa noastră,
bolțiți cu lumânări,
stau rânduiți colaci,

nu e nici rece, nici cald,
miroase a tămâie
și lacrimi,
sleite de un dor nesecat,

iar cerul, puhav,
parcă se stinge prin ceață,
înghițit de pământ,

tata e plecat de-o vreme,
nu știu dacă mai vine,
azi sau mâine,

lumânările ard

................................

Cam asta ar fi ideea mea. Am încercat să mă îndepărtez cât de puțin posibil de varianta originală.
Dar decizia finală îi aparține poetului.

Cu plăcerea lecturii! Numai de bine!

care foloseşte un ritm şi un ton de pe vremea simboliştilor. Tema, tristă, dar generoasă, a tatălui plecat, a fost folosită de mulţi, în diverse tipuri de exprimare. În vers alb, o abordează frecvent şi Teodor Dume, colegul nostru de pe acest site. Despre tatăl plecat am scris şi eu, cândva, poate că acesta a fost un motiv în plus să rezonez cu textul.