Constantin Codreanu

My favorite!!! Am notat o însemnare misoginică! Vezi
„îmi place să mă pierd printre OAMENI
să le prind mirosul
fragmentele discuțiilor din tramvaie
sketchuri despre FEMEI”, opoziția e mai mult decât bine afișată!
„le spun cât e ceasul când mă întreabă” și când nu te întreabă, Andrei, ce altceva util faci?:)
Penultima strofă e o dorință firească a tuturor iubitorilor de spectacol cărora le curge în sânge porniri neroniene!
Condamn reclama ascunsă din final!
Cu drag,
Constantin

Remarcabile metaforele din „era o pasăre croitor
era un șoim de noapte”!
Repetarea lui „își” urmată de verbe active în fiecare caz dau o dinamică deosebită textului după o scurtă prezentare a lui, „bărbatul insomniac”.
„Sângele fosforescent din încheieturile pumnilor” alături de un „pietrele aveau pielea cuvintelor jupuită” construeisc imaginea unui bărbat care se iubește cu dor, nelăsând loc de palme calde și vorbe tandre, ahtiat după fumul înalțător al unei țigări pe care o ceri unei femei!

Cu drag,
Constantin

Sunt revoltat!!! Cine recomandă textele, de fapt!!! Azi am citit cel puțin 7 texte care sunt cu mult mai bune decât cel de față... Prea mult subiectivism!!!!

Tamara, mai întâi, sunt perfect de acord cu Anghel!!!
\"\"marea de lacrimi\"?
Suna atat de telenovelistic, de manelist\".
Același lucru valabil și pentru \"tălpile goale\"...

Simplisim!!!

Cu drag,
Constantin

Dan, sunt texte care mă fac să mă întreb de ce ar avea nevoie de comentarii. Cel de față e unul dintre ele. (Malițioșii m-ar întreba, \"atunci de ce mai deschizi gura, Constantine?\":))
„din vezică se scurg patetic sentimente ca oul de șarpe” o imagine ejaculatorie prin definiție care însă are un aer de cotidian, plictis, inerție aici.
„cocoloașe de vanitate îmi înfundă pipa” aici l-am revăzut pe fostul meu profesor de Științe Politice, mai mult, cred că există o tipologie a fumătorilor de pipă care suferă de acest sindrom în majoritatea lor covârșitoare.
„sinuciderea mi s-ar părea o simplă decuplare”, păi, exact asta e.

Cu drag,
Constantin
Mult și frumos!!! Felicitări!

Dana, \"privighetoarea cea oarbă\" cânta cumva în mijlocul zilei \"Sonata lunii\"?:)
Cât de greu și plăcut poate fi să poți duce cuvintele cuiva în buzunar?!
Trist și de durată finalul...

Nu vreau să fiu rău, dar, Vladimir, ce doamnă ai văzut tu cărându-și cărți în poșetă? Erau cumva cărți de jucat? Sau din alea minuscule, ediții de buzunar (a se citi „poșetă”) gen El Zorab-ul lui Coșbuc?:)

Observ o simetrie perfectă în text, 2 strofe, 2 râ
nduri, iar 2 strofe. Place ideea de ruletă rusească amintită mai sus și de Adela.

Cu drag,
Constantin

O poezie în continuă mișcare, în care chiar și somnul are ceva de făcut. Ușor de citit datorită (urăsc acest cuvânt:)) structurei ce se pretează unei prime lecturi rapizi și unor relecturi din plăcere și nu din dorința de dezmeticire. Un început complementat de un final care anunță prin somnurile lor, amândouă, visul unei poezii de vară la început de iarnă. Remarcabil transferul „încolăcirii” de la șerpi la ceasuri.

Cu drag,
Constantin

Mulțumesc, Viorel,pentru un alt semn și pentru trecerea în revistă a secvențelor (rafturilor le zic eu) din text pe care le-am vrut așezate în primă instanță, recunosc!

Viorel, nu știu cum să înțeleg promisiunea ta... Încerc să mă bucur, totuși, că am găsit în tine un \"partener de creație\" care nu va întârzia să îmi scotocească prin buricul degetelor spre o mai bună elocvență artistică:)!

Merci pentru apreciere! Te aștept cu drag și mult interes! La recitire reciprocă!

Viorel, ai observat aici mai mult decât corect încercările perechii, chiar dacă absolut nedorite, așa cum îi spuneam și lui Anghel...

O epigramă mai mult decât actuală:)!!! Sorin, într-un fel ai anticipat un text pe care sper să îl termin (în sensul bun al cuvântului) săptămâna aceasta, doar că la mine e vorba de diferența de fus orar între cele două Crăciunuri!!!
Cu siguranță, efectul metonimic al \"Tu, unul\" este mai mult decât incontestabil!!!

Felicitări!

Cu drag,
Constantin

Adela, îmi place să văd constanța cu care revine în poeziile tale anatomia noastră cotidiană (mai aveai dincolo niște tălpi bătând step)...

Am remarcat legătura protejată, nu ascunsă, între nerv, inelar și logodnă clandestină, o logodnă a cărei clandetinitate este redată de locul inelarului – în cizmă!

Cromatismul e și el nelipsit, deși, pentru mine, chiar dacă se temină în negru, viața începe totuși în roz-bombon:), dar, mă rog, la tine e mai complicat din cauza lui „între”, tu oferind o alternanță benignă de durată între cele două poluri, perfect valabilă pentru each and everyone of us.

Cu drag și mult nerv,
Constantin

P.S. Niciodată cineva „nu a fumat după” fiind cu mine și e peste puterile mele să înțeleg așa ceva, dar, na!, la cât romantism și naivitate de belle époque am eu în mine (vezi Eu sunt de pe vremea războaielor cu proști)...

Andriuha, tu de unde ai luat-o că scaunul electric vibrează? Interesant finalul în care explici de ce nu ai mâncat \"pâine cu povidlă\" (extraordinară, de altfel, dacă îi pui și niște unt:)).

Cred că puteai începe cu \"sunt flâmând\", era o expoziție mai adecvată și mai eficientă decât așa, plasată după prima strofă.

Cu drag,
Constantin

P.S. Mai bagă un \"e\" elefantului!

Timpul țese din noi purtători de amniosuri pe care le descoperim atunci când facem incizii repetate scheletului spre făurirea de noi fluturi care trăiesc în contratimp.

Puternică această comparție! Copii, omizi, fluturi care își supraviețuiesc propriilor \"cocon(ur)i\"!!!

Felicitări!

Cu drag,
Constantin

Maricica, mai am un pic și pot concura cu Andreea Marin la câte surprize am reușit să provoc:)!!!
Și mie mi-a displăcut dintotdeauna poezia postmodernistă, obișnuiam să mă regăsesc și încă o mai fac într-un Alecsandri, Coșbuc, sau, de ce nu, un Topârceanu cu ale lui Balade vesele și triste, mai știi Rapsodiile de toamnă?
\"A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Și-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor\":)!

Asta nu înseamnă că resping cu înverșunare orice text de factură post-post modernistă(hzpermodernistă, zic unii), ca dovadă fiind și acest text pe care mă bucur că le-ai recepționat exact cum l-am scris eu...

Merci pentru semn și te mai aștept!

Maricica, în primul rând, mă sperie oricine mi se adresează mie la persoana a doua plural:)! Apoi, mă bucur că ți-a plăcut poezia mea, care, din cele pe care le-am postat aici îmi place și mie cel mai mult, deocamdată. Culmea, aveam, încă mai am, o mare doză de reținere-incertitudine față de \"uleiul de măsline EXTRAVIRGIN\", doar că, cel din urmă lexem e parte dintr-un mesaj (poezia întreagă fiindu-i adresată) transmis cuiva care îmi este foarte dragă acum:)!!!

Merci pentru apreciere!

La început am văzut un amestec de Nicolae Labiș, Ștefan Augustin-Doinaș și ...Charles Perrault, plus, un nou episod din Dr. Doolittle:)!

După, mi-am dat seama că am în față un refugiu într-o lume în care evoluția și-a făcut de cap și animalele nu se mai feresc să își arate „ghearele vopsite cu ojă” și învață cu grijă lecția urlatului pentru perpetuarea speciei în spiritul pur darwinist.

Totuși, Tamara, de ce nu îți e teamă să îl ții pe genunchi dacă are „cerul gurii negru ca smoala”? Eu, cel puțin, când eram mic și în căutare de câini cu care să ies la vânat de suflete, (întotdeauna am avut o fascinație aparte pentru câinii-lup fasciști, poate pentru că întotdeauna alergau sau păzeau în filmele rusești prizonieri sovietici)eram sfătuit de către bunicul meu să îi observ câinelui cu atenție coperniciană cerul gurii, cu cât mai negru cu atât mai agresiv-rău. Sau, în lumea aceasta cu animale care „suspină ca un om” normalul devine anormal și invers?

Cu drag,
Constantin

Adela, nu îți cer nici un indiciu!:) Știu cum PUTE o cloșcă cu pui!!
Există o coerență pe care o remarc, recunosc, cu invidie și plăcere în același timp și, anume, metaforele-simbol „pui, maci și fluturi” care desenează scheletul acestui text.

Remarc
\"făcând step din vârfuri
cu tălpile goale la celălalt capăt\".

Cu drag,
Constantin

Răzvan, mă întreb și eu de ce a trebuit să bagi și calculatorul în acest text, nu de alta, dar strică o antiteză aparent perfectă (e discutabil câtă opoziție există între un nebun și un înțelept). Singura explicație care mi-a venit a fost că poate ai vrut să sugerezi cumva chingile unui sistem, unui matrix pe care nu îl putem controla și care ne naște pe unii nebuni, pe alții înțelepți, iar pe alții, majoritatea, zic eu, un melanj cu proporții din amândouă variind de la caz la caz, pentru că așa își are rost comparația calculatorului cu propria ta minte (și prin extensie, cu mintea celorlalți) care șa rândul ei naște din ceilalți nebuni și înțelepți...

Remarc
\"ochii îi erau încleiați
de lichidul descompus
în putrefacție\".
Copilăroasă comparația \"inima-procesor\".

Cu drag,
Constantin