Mai stăm?

\"Periuțe de dinți deschid și închid guri\" - un vers care transmite imediat forfota unei ore matinale, când apare lumina zilei. E originală și expresia \"camere sforăite\", dar te-ai oprit repede, ai terminat poemul după ce abia l-ai început.

Te-am văzut la mine pentru a doua oară și mi-a venit să merg la tine. M-ai întâlnit cu multe \"frumusețuri\" și cu ceva care m-a lăsat bouche-bé, de ce nu mi-ai zis că suntem \"gemeni biografici\":

Biografie Tamara Zub

M-am născut, trăiesc, voi muri. Aveți altă soluție?

Biografie Constantin Codreanu

Născut. Trăiesc. O să mor.

Nice!!!!!


Să știi că eu chiar m-am grăbit, păstrând din inerție forfota periuțelor!!! Acum îmi pare rău, dar nu mai pot să revin!!!!

Te mai aștept cu drag!!!!

întâi trebuie să ai și ceva în cap pe care-l vrei să-l transmiți, nu doar să-ți simți \"Cuvintele\" jucăușe

De obicei, nu \"mă pun să scriu un text\" și dacă tu, Raul, nu ai văzut nimic din ce am încercat să transmit eu, îmi pare sincer rău. Oricum, îmi pare sincer bine că ai trecut pe aici, sper să nu fie ultma dată când o faci, nici ultimul sfat-indicație pe care mi-l oferi. Recunosc, am nevoie!!!

bulgări de vine - umblătorii
camere sforăite
dușuri se apleacă peste margini de cadă
soarele se piaptănă cu jaluzele

toate acestea sunt imagini insolite, chiar dacă termenii de comparație ori contextul nu sunt luate de foarte departe, și încheagă cu succes atmosfera unei dimineți pe care am recunoaște-o cu toții, dacă am căuta mai adânc prin memoria personală.
Eu găsesc că textul este bun, complet și \"mai stăm?\" un final foarte nimerit.
Adela

Ce contraargument mai bun aș fi putut găsi comentariului lui Raul Huluban, pe care îl văd apreciind texte gen \"Seara în sat\", pe care mulți alții, inclusiv eu, îl cred mustind de \"nemesaje\":)!

Ai perfectă dreptate, Adela, \"termenii de comparație ori contextul nu sunt luate de foarte departe\". Merci mult pentru apreciere și pentru faptul că ai văzut acest text complet.

P.S. Accept întotdeauna diferența de opinii, acum să fim serioși, chiar și eu, atunci când mă duc la Andrei Gheorghe și îi spun că titlul este rupt de text risc să îmi iau un mouse în gură:) de la autor, care a simțit acel text cu totul aparte decât mine în cele câteva minute... Ceea ce e important aici e să comentăm, spunem ce vedem noi, fiecare în parte, fără a impune absolut nimic. Or, nu poți să te arăți impresionat de un text care te lasă \"pe deal\" de neuimire:) și să dai în alt text cu mult mai înalt decât celălalt...

Constantin

un joc frumos de cuvinte ce la priam citire poate ca nu-ti zice nimik.........da totusi recomand si a doua citire

Decebal, după ce ți-am citit comentariul m-am întrebat ce legătură ascunsă ai văzut tu între acest text și Priam-ul \"troienit\":)!?!?!? Și doar după a doua citire, am înșeles că tu vorbeai, de fapt, despre prima citire:), mda, a propos de jocul de cuvinte...

Merci pentru popas, Decebal!

Cosmin, am văzut târziu comentariul tău, era plasat la offtopic. Mă bucur că ai dat dreptate felului în care văd eu comentarile și rostul lor atunci când ziceam mai sus că \"...ceea ce e important aici e să comentăm, spunem ce vedem noi, fiecare în parte, fără a impune absolut nimic\", observând-întrebând, în același timp, te citez, \"insa de ce cadeti in aceaesi capcana pe care o sublinitai aici?\". Mai întâi, cum ar spune o bună prietenă de-a mea din Ferentari care citește cu regularitate diverse „almanahe”, „Errare humanum est, mânca-ți-aș”:):):).
Subiectivul omenec își spune întotdeauna cuvântul și în ceea ce facem și în ceea ce nu facem. Am avut azi un curs cu un prof. de sociologie de la Université Libre de Bruxelles care a spus niște lucruri ce au zguduit din temelii o parte consistentă din viziunea lui Constantin Codreanu asupra a tot ceea ce înseamnă relațiile interumane, demonstându-mi că Becker (cel cu Nobelul în economie cu maximand-ul lui) nu prea avea dreptate în articolul lui de 20 de pagini plin de ecuații prin care demonstra cu abilitate că un „el” își alege un „ea” și invers, ținând cont de anumite date de genul securitate afectivă, intensitatea atracției sexuale, felul în care se comportă în societate, gătit, spălat etc. comparînd aceeași indici cu alți indici contabilizați la alte persoane. Mai mult, el mi-a negat și principiul sacru după care mi-am trăit ultimii 25 de ani – reciprocitatea, care, de fapt, dacă stau și mă gândesc acum nu e nimic altceva decâ o deformare evidentă a schimbului contractual, adică, dacă nu îmi dai nu îți dau („don” vs. „contradon”), oferind ca o posibilă soluție o paradigmă de genul A da-a primi-a întoarce, care la rândul ei este legată de empatie, ca să ajung la ceea ce vroiam să zic de la bun început, dar am alunecat în digresiunea aceasta cam mare, recunosc. Este imposibil să ai o empatie perfectă, e clar!!! Ca dovadă, vezi iarăși reacșiile diferite la acest text, sau reacțiile mele la textele semnate de Gheorghe sau de Nicolae Popa, acolo unde eu văd spermă și morbiditate, lumea vede cu totul altceva. Dar... Sunt cazuri când lipsa consistenței într-un text e mai mult decât evidentă și e păcat să nu o semnalizezi, pentru că aici e marea diferență, felul în care vezi un text, îl simți și felul în care arăți că un text e lipsit de consitență, de mesaj, dacă vrei. Vezi comentariul meu la „Seara în sat”, e mai mult decât relevant...

Nu am pretins niciodată că dețin monopol asupra unor noțiuni și întotdeauna mi-a plăcut să intru în polemici cu oameni deștepți, pentru că întotdeauna ai ce învăța de la ei.

Cand am citit poezie \"postmodernista\" mi s-a parut banala. Nu puteam accepta sa se vorbeasca despre baie, dus, jaluzele... Prea banal. Ceea ce ma convinge ca poezia asta noua poate avea valoare e voila, poezia de fata: ce poate fi mai neobisnuit dar reusit in acelasi timp ca \"soarele se piaptana in jaluzele\".

Maricica, mai am un pic și pot concura cu Andreea Marin la câte surprize am reușit să provoc:)!!!
Și mie mi-a displăcut dintotdeauna poezia postmodernistă, obișnuiam să mă regăsesc și încă o mai fac într-un Alecsandri, Coșbuc, sau, de ce nu, un Topârceanu cu ale lui Balade vesele și triste, mai știi Rapsodiile de toamnă?
\"A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Și-a furat de prin ponoare
Puful păpădiilor\":)!

Asta nu înseamnă că resping cu înverșunare orice text de factură post-post modernistă(hzpermodernistă, zic unii), ca dovadă fiind și acest text pe care mă bucur că le-ai recepționat exact cum l-am scris eu...

Merci pentru semn și te mai aștept!

Abia acum descopăr o voce cu totul autentică. Îmi promit cu acribie să-ți trec toate textele prin furcile caudine.

Viorel, nu știu cum să înțeleg promisiunea ta... Încerc să mă bucur, totuși, că am găsit în tine un \"partener de creație\" care nu va întârzia să îmi scotocească prin buricul degetelor spre o mai bună elocvență artistică:)!

Merci pentru apreciere! Te aștept cu drag și mult interes! La recitire reciprocă!

Conf. reguli, acumularea de multe offtopicuri duce la scădere nivel. Și nu cred că asta dorești. Mulțumesc.

Ela