A la guerre comme à la guerre

ideea unor \"razboaie\" izbavitoare mi s-o parut (destul de) interesanta. apreciez modul (gradat) in care ai desfasurat intreaga \"forta\" (interioara) spre un exterior asimilindu-te.
neintelegerile mele sunt: \"onorul dintre picioare\" (?) si \"spun poeții minciunoși\" (?). (atat).
poezia are un ansamblu bun, sustinut (mai ales) de imaginile-mesaj care s-ar asocia (foarte bine) cu \"one\"-ul lu\' metallica.
fain

cu stima, blueboy

Blueboy, izbăvirea din războaie e mai dulce decât pacea înăși, perfect adevărat.
Onorul dintre picioare, cum să-ți zic, e un fel mai aparte de a iubi o femeie (mai mult de atât ce vrei să îți zic, obraznicule:)), iar poeții chiar sunt minciunoși, mai ales pentru o mamă care își pierde fiul...

Cu drag,
Constantin
P.S. Ascult Metallica acum, să vedem...

Un text armonios pe ansamblu. Mi-a placut exprimarea acida \"onorul dintre picioare\", ironica, si desi putin \"altfel\" in context, nu (ma) deranjeaza. Suna bine, zic eu, \"rutina ritualului\", si da, Constantin, asa e, \"moartea nu-i doar trecere\", este o permanenta (re)intoarcere.

Alia, gust din observația ta referitor la aciditate și ironia \"onorului dintre picioare\" (ai punctat corect desprinderea acestei exprimări de restul contextului, dar, crede-mă, are un mesaj anume cu iz de \"personale\"), iar moartea ca reîntoarcere sună a reîncarnare care mie nu îmi place, dar pe care, totuși, nu o neg.

Merci de trecere și comentariu!

Cu drag,
Constantin

chiar dacă toate războaiele noastre au culoarea păcii
îți dau onorul dintre picioare pentru ultima dată
și renunț să mai arcuiesc curcubee prin tine – cred că pentru un poem era suficientă strofa aceasta cu versul din mijloc considerat bombă, cred că voi încerca doar comentari asupra acestei părți a poemului, nici măcar nu știu dacă sunt comentarii( nu citesc niciodată comentariile, ci doar poemul, dacă îmi spune ceva îl comentez, dacă nu merg mai departe) le citesc abia după ce comentez eu. Așa că : se vrea cred, un poem de dragoste, dar încearcă să trimită spre alte lucruri, tocmai pentru a devia esențialul, fiindcă dacă trecem prin firul roșu al fiecărui vers vom descoperii că aceasta ar fi starea după o noapte de dragoste, de fapt așa se termină toate războaiele: sfulecând sufletul, cu transpirație la spate ( aș spune pe spate) și mâinile pe (spune eu) piept, gata din nou… celelalte trei strofe, nu știu le-aș pune o steluță, două ** ca un fel de despărțire între prima și ultima parte și atunci fiecare își alege ce vrea. Sunt doar părere pe care le încerc acum recitind textul de la coadă spre cap. Cu toate că tu simți foarte bine pulsul sentimental al altor versuri ( ma refer la alți autori), aici sentimentul e lăsat la întrarea în poem, e mai mult o construcție de stări în devenire, visezi și atunci construiești legând în mod tainic starea sufletească cu ceea ce ai dori să se întâmple. Mai există un vers aici: după ce voi fi rupt de unul singur ultimul front al cărnii, care pare aruncat așa la întâmplare, el poate fi legat de prima parte ce zici de:

chiar dacă toate războaiele noastre au culoarea păcii
îți dau onorul dintre picioare pentru ultima dată
și renunț să mai arcuiesc curcubee prin tine
după ce voi fi rupt de unul singur ultimul front al cărnii

front al cărnii- poate aici ar trebui să stea esența poemului, eu aș zice doar: după ce voi fi rupt de unul singur frontul cărnii, dar nu vreau să-l comentez, dacă aș avea posibilitatea ți-aș spune dar nu aici, mă opresc!

Maria, iarăși îți mulțumesc pentru trecerea ta cu urme multe și adânci:)!
Transpirația la spate insinua o ascundere de cineva și de sine însuși, iar \"pe piept\" nu vroiam să pun din start pentru că mi se părea prea abrupt, acum însă, cred că revin și pun \"pe\"-urile.
Recunosc, e un text greoi, neșlefuit, dar simțeam neapărat nevoia să ies odată și odată din umbra prostituatei-far, am făcut-o în grabă, e adevărat, sper să fie un punct de relansare. Mă gândesc și la celelate sugestii ale tale pentru care sincer îți mulțumesc.

Cu drag,
Constantin

sau orice altă variantă a ei. ridică-te și fugi!

Viorele, moartea ca orice sfârșit nu este nimic altceva decât un nou început, așa că cheer up!

am uitat deja unele asperități din comunicarea noastră dintr-o zi trecută. am venit doar cu o singură nelămurire, nu e acuzație, nici nu vreau să faci pe dracu-ghem să mă lămurești; vreau doar să spun că versul \"îți dau onorul dintre picioare pentru ultima dată\" mie, cel puțin, îmi sună strident și lasă locul unor interpretări mai puțin ortodoxe... atâta, în rest, numai bine.

Marian, cineva remarca mai sus \"Mi-a placut exprimarea acida \"onorul dintre picioare\", ironica, si desi putin \"altfel\" in context, nu (ma) deranjeaza\", iar eu la rândul meu îi spuneam \"Alia, gust din observația ta referitor la aciditate și ironia \"onorului dintre picioare\" (ai punctat corect desprinderea acestei exprimări de restul contextului, dar, crede-mă, are un mesaj anume cu iz de \"personale\")\"...
Efectul era exact cel pe care l-ai surprins și tu, unul deloc ortodox...

Cu drag,
Constantin