Decebal Ciuciumis

Nedumerire.... Asta mi-o fi soarta, Cumplită alegere a destinului Să suferi azi și sa râzi mâine. Zbor în picaj, economie mica, Principii mari, dobânda creste, Accizele scad...dragostea

Ai aparut ca o boare de primavara, Si te-am sorbit deodata cu buzele-mi ranite Pierdut in nefiinta caut o usa de scapare, Dar nu vad decat sanii tai rotunzi si palizi Parca ma indemna sa musc din

Nu-mi rani suferinta, caci sufar peste poate… De-un fir de ata, atarna birunta sufletu-i amar Nu-mi frange un fir de speranta. Adu-mi izvor de inima ta, daca mai poti uita trecutul. Eu din abis

Am incercat sa zbor………….. Sunt un idiot……..am crezut ca pot sa zbor. Da am cazut prada realitatii ireale si de atunci cad in gol, numai timpul si ratiunea ma mai poat salva, caci sufletul meu

Nu pot sa spun nimic, deoarece nu vreau sa ma gandesc la consecinte.. Consecinte mult prea dure intr-o lume in care adevarul doare Nu vreu sa ma gandesc, o repet inca o data! Ce n-ai inteles, e

In zorii zilei de octombrie, in vremea primilor fulgi de nea Pot spune ca s-a asternut in viata mea, dragostea Fecioara blajina, ce-mi suspina cu ochii de felina Stropi de mister, pe-o raza de

Noaptea îmi cheama îngerii pierduti, Dar nu-mi gasesc decât demonii subconstientului Am o minte neagra de dragoste, Infundata in strafundul inimii. Speranta inca exista, caci albul ce-mi