Constantin Codreanu

Puține sunt lucrurile care să mă facă mândru că sunt născut în Republica Moldova, de fapt, un singur lucru mă ajută să țin capul sus în țara asta care poate fi ușor asemuită unui faimos recipient peste care zbura in vechea Turcie iataganul necruțător al executorilor judecătorești.
Cultura. Sunt atația oameni talentați, cântăreți, pictori și poeți, îi iubesc din tot sufletul pentru că simt că trăim împreună aceeași tragedie, ducem aceeași povară care se rezumă la ceea ce Goma numea „exil în propria-ți țară”... Dar nu vreau să fiu pesimist, mai ales cu o poezie care întregește o impresie plăcută despre acest tânăr și talentat poet. Sunt un fan al tău, Hose!!! Bravo!!! Ține-o tot așa!!!
P.S. Doar un singură observație o să îmi permit și anume faptul că Hose ar fi trebuit să fie ortografiat Jose, cu J, nu cu H (pentru că ținând cont că este urmat de un Pablo, bănuesc că originea acestui pseudonim e una hispanică, nu?), atât timp cât ortografierea ta nu a avut careva dedesubturi anume...
P.P.S. A propos, tu cum motivezi faptul că ai ales să semnezi Hose Pablo și nu Victor Neaga? Chiar mi se pare o temă de discuție pentru toată lumea, „Pro și contra pseudonimelor” (utlizate și de câțiva din importanții poeți români, printre care îmi vin în minte „Otava”, „P. A. Călici”, sau chiar Eminescu, la care, totuși a fost doar o ajustare de terminație, mi-ar plăcea să știu mai multe la această temă, așa că dacă e cineva în cunoștință de cauză, vă rog să mă luminați. Mersi anticipat!!!). Deci?

1. O stare de amorfism sufletesc hyperbolizată prin paralizia indusă de liniște unor păsări „ajunse pe tării”. Susceptibile de un ușor joc de cuvinte acele „tării”:)!
2. „Țâșnitura” sparge amorfismul de mai sus inducând o dinamică acută, subită, subminată însă, de „strânsura pânzelor”. Sonoritatea, oarecum onomatopeică, a „țâșniturii” e complementată vizual și de stolurile din care țâșnește capul, iar lentoarea țâșniturii îmi confirmă susceptibilitatea de mai sus.
3. Finalul are o ușoară alură de deznodământ în care regăsim tonalitatea amorfismulu de care vorbeam la început, doar că aici e sentențios-orgolioasă prin însăși descoperirea cu iz de confesiune făcută prin semnătura care pare că aparține unui iscusit autor de recviemuri:)!
4. Titlul nu îmi spune multe, singurul lucru venindu-mi în cap fiind magazinul, sau mai nou societatea pe acțiuni, iar altceva ar fi arta românească privită ca ars poetica, dar nu prea are sens. Mă predau! Iar subtitlul mă face să mă gândesc la „califul huzur”:), dar mai ales la motivele persane cu păsări cu cozi aurite, deși, poate e pe aici și un pic din păsările-arc ale japonezului, mă rog, am uitat cum îl chema...

Cu drag și interes pentru tălmăcire,
Constantin

Alice, nu te supăra, dar atunci când citeam \"genunchii roșii de plâns\" mă gândeam la cu totul altceva:)!
Desprind frumusețea din enumerația perseverentă din
\"degetele se
fac rotocoale în jurul genunchilor o dată de două de trei ori
o nebuloasă clasică
pe care ne petrecem suspendați
nu se știe cum de nu cădem
unu-ntr-altul\".
Ușurința atingerii fade și grijulii fiind redată de comparația implicită cu rotocoalele de aburi, iar ultimele două versuri sunt mai mult decât erotice, sunt kamasutrice de-a dreptul.

Cu drag,
Constantin

P.S. Ți-a scăpat cumva un \"ai\" din primul vers!?!?
Vezi \"te porți ca și cum ști\".

Am revenit si eu dupa o lunga pauza de dizertatie and staff pe poezie.ro sa ma mai \"delectez\":) cu postarile de pe aici si am inceput, bineinteles cu prima poezie din columan recomandatelor (randul unu de la geam, cum zicea si Catalin:))...
Desi am vazut multa lume laudand poezia, eu o sa subscriu, cu ingaduinta autorului, parerii expuse de Alina Livia Lazar, un text destul de slab, din care as retine doar \"Vizitii cu viziuni\", in rest, \"fluturii care se caca\" duc direct la gainatarea de la Stanescu, iar \"vorbe vorbindu-se\" suna mai mult decat ieftin, o tautologie de clasa 8-a pentru elevi care vor sa impresioneze prin conotatia pozitiva a unei greseli de stil intentionata...

Nu mi-a placut!
Cu drag,
Constantin

O fi ononimi de vina!!!:)) Fluture, ministrul!

Mi-a plăcut mult comentariu tău, culmea, doar prima parte:)!
E de înțeles ca între \"countersitrike cu urină\" cineva să aleagă elefante cu fluturași. Mi-oi fi pierdut imaginația în dansurile de pe pat:)!

Cu drag,
Constantin

Am stat și m-am gândit la cum ar arăta un cer având culoarea seminței cu cele două ochiuri de lună și am înțeles că pleoapele sunt de fapt descendenți ai șarpelui biblic coborând peste taina asunsă a vieții ascunse în văile pogorâte cu verdeață veșnică și coroane pline de dedicații înzorzonate cu firul ruginiu descins din capete de linie...

Adela, eu spun că acum la câteva zile după sfintele sărbători de Paști (Paște) puteai să fii mai împăciutoare și să spui și tu că e vorba de un SHe, lăsând fiecăruia plăcerea de a se minuna de puterea hermafrodismului!!!
Mie unuia îmi plac englezismele pe care le văd destul de des la tine, poate și din cauza formației mele de pe timpul facultății, atunci îmi aduc aminte că duceam la imposibil spre ridicol românengleza noastră, cu fraze de genul vreau sa am niste fun:):):)!
Revenind la poezie, pot doar sa spun ca îmi place acel \"în pervaz\" în loc de \"lângă\", sau, eventual \"pe pervaz\", precum și trecerea \"dincolo de ușă\", o amabilitate de zile mari!:)

Cu drag,
Constantin

Cât ai oferit, atât am luat, Vasile!:) Parcă la început, pentru o universalizare a simțurilor de introspecție completă se cerea oarecum un plural al anotimpurilor, deși, e clar, accentul aici se pune pe un singur anotimp-simbol al copilăriei, anotimpul cireșilor. Totuși, într-o \"anotimpizare\" a omului, eu aș lăsa cronologic primăvara copilăriei, deși, recunosc, desigur, că adevărata copilărie, se leagă sentimental, mai ales de vara și cireșile de la urechi...

Constantin

Poezie de peisaj portretistic (anunțată deja în subtitlu cu acea \"posibilitate\")...
Se poartă \"inserturile de prin alte limbi\", doar că \"qui tu es\" sună mai greu inversat așa, IMHO:)!


Constantin

Numai zâmbet textul, doar că nu cred că Gore are nevoie de incizie, adica de o tăietură-secționare în interior, ci de un pic de scurtare:)!

Constantin

Cum spunea și Carmen mai sus (de fapt intrasem să citesc comentariul ei, nu textul, recunosc) toată lumea are dreptate aici, și Daniel (doar aș vrea să îl corectez pe Daniel spunându-i că nu cred că ar fi interzis careva publicarea de texte de aceeași tipologie cu referire la islam sau budism, for instance) și oponenții... Textul în sine are destule momente care merită citite și chiar reținute. Un singur lucru pentru Carmen: \"mai ales pentru ca de la avon-ul de unde sunt promovate vietile sfiintilor\" atunci când vorbește de \"avon\" la ce te referi?
Eu inițial am crezut că vorbești despre amvon, adică
AMVÓN, amvoane, s.n. Construcție (ca un balcon) într-o biserică, de unde se predică sau se citește evanghelia. – Din sl. amŭvonŭ.
Dar apoi am găsit și
ADVÓN, advonuri s.n. Tinda dinăuntru a unei biserici creștine. – Cf. a m v o n.

Rămân la părerea că prima variantă e cea corectă, unless faci campanie ascunsă pentru rivalii de la Orilame!:)

Cu drag,
Constantin

Blueboy, pe mine unul nu mă surprinde nimic, dimpotrivă, sunt deja obișnuit cu reușitele tale:)!

Observ că ai continuat aici dilema \"(cu)vântului\", neștiind asupra căreia să te oprești nici de data asta! Titlul excelent, ca idee (șirul genezelor care este întrerupt, deși, conotația biblică a termenului ar duce la o spargere de tipar a unui cuvând care lexical are plural, dar, semantic-logic nu, dar nu știu de ce însă aici nu aș vrea să văd vreo legătură cu geneza biblică, dar, iarăși, nu am de unde să știu sigur), nu neapărat ca relevanță pentru text.

Cu drag,
Constantin

Simona, în primul rând, bine ai venit pe agonia!
Apoi, nu, noi nu ne cunoaștem între noi pentru că, dacă ai observat deja, suntem destul de mulți pe acest site, adevărul e că există anumite grupulețe din persoane care se citesc și se comentează reciproc, dar, în mare e destul de greu să îi cunoști pe toți.
Mă bucur că ți-a plăcut această poezie la care țin foarte mult și pe care am scris-o într-un timp foarte scurt, culmea e, acum îmi dau seama, textele bune, pe toate, le-am scris repede și fără multe modificări.
Știu pe cineva care se pricepe la pictat, dar nu îmi venise ideea să îi cer părerea referitor la versurile acestea, mi-ai dat de gândit.

Cu mult drag,
Constantin

Bogdane, oricât de analfabet ar fi protagonsitul epigramei tale, totuși cred că știe măcar cum se scrie treaba mare!:) Corectează!

Cu drag,
Constantin

Mocneala de care vorbești tu este ceea ce eu numesc teama de a experimenta, o închidere din care nu reușești niciodată să te desprinzi, ajungând, exact cum spui tu, „să exiști pe furiș”. Idea nu este deloc nouă, dar încerci să spargi tiparele cu „acele săritură peste praguri de frica rănilor”, dând la o parte eșecurile pe care reușești, sau cel puțin vrei, să le transforme în reușite privindu-le ca experiențe iminente și, mai ales, folositoare pentru viitor. Masa de duminică este masa împăcării, masa liniștii sufletești, amintindu-ne de ziua a 7-a și de Dumnezeu care s-a odihnit și el după. Lupta perpetuă e o luptă pe care o putem refuza doar dacă ne iubim îndestul încât să nu mai iubim pe nimeni.

Maria, dacă nu aș fi și eu trist aș plânge.

Cu drag,
Constantin

„Lumina” o desprind din acel ochi luminos din triunghiul sfânt prezent în orice evocare creștin-ortodoxă în imaginistica ce o caracterizează în excesivitate. „Rana” este Iisus, liantul într noi și Dumnezeu. „Drumul refăcut” ar putea fi văzut ca un nou drum spre pământul sfânt, dar aici ne abatem spre vechiul testament deja. Toți vrem să știm „ce e dincolo”... Sângele și steagurile albe sunt iarăși imagini-simbol despre a căror excesivitate în cazul creștin-ortodoxiei (în sensul bun al cuvântului) nu îl putem nega. Avem o religie frumoasă! Dar, finalul mă pune pe gânduri un pic, aducându-mi aminte de dacii nebuni și fericiți murind cu gândul la Zamolxe al lor, or noi, cei din ritul creștin-ortodox nu prea putem muri râzând pentru că ne gândim la înfricoșătoarea judecată, deși sunt sigur că o să vină careva să spună că poți muri împăcat dacă știi care ce ai făcut bine și ce ai făcut rău și, mai ales, cât din amândouă...

Blueboy, Dumnezeu nu ne dă pace, e clar, nici ție, nici mie!
Te citesc, prietene!

Cu drag,
Constantin

P.S.
\"tot se-duce\". Ce caută cratima acolo, că eu nu înțeleg...

Chiar dacă avem viziuni opuse asupra anumitor lucruri, îmi rezerv dreptul să las un semn atunci când îmi place ceva scris de tine sau Dvs.
Îmi place acest text în care tradiția aquilină parafrazează legendara dilemă cu oul și găina...
Este o redefinire și o epigoniadă în același timp.

Cu drag,
Constantin

Bogdan, e ultima pe tema asta, promit. Nu de alta, dar mă plictisesc și eu deja:)!

Marius, tu ce vrei?

Blueboy, mă bucur că ai sesizat esența (neo)provincialismului:)!

Cu drag,
Constantin

Alia, de ce nu ai schimba titlul în te-am înșelat cu Dumnezeu, direct? Da, e incitant să descoperi la final că cerșetorul e Dumnezeu, de fapt, sau invers, că Dumnezeu e cerșetor, totuși, poate schimbi titlul...

Originalitate de aplaudat! Bravo!

Cu drag,
Constantin