poezie pentru buzunarul tău

\"îmi vizitez trecutul doar preț de o țigară
oricum nu mai e nimeni acolo
nimicuri de argint și cutii muzicale...

tic-tac-tic-tac\"

o intimă tristețe, desenată cu lejeritate și vagă detașare.
un poem reușit.

Timpul trece, rememorările ne seacă pe suflet.
Și totuși, sîntem doar noi, singuri și gîndind...

\"cum îți port eu capul pe tavă tristețe\"
esti i judith care a ucis tristezea salvand astfel poporul de secunde de la sinucidere :)
e numai un vers fantastic dintre alte versuri fantastice dintr-o poezie fantastica
ps ah era sa uit numa tzigara e cu vantul care nu-mi place e atat de nepoetic in general

Ioan Peia, aprecierea ta însemnă mult pentru mine, este o încurajare de care aveam nevoie;

Gelu Bogdan, ai privit cu aceeași acuratețe binecunoscută spre cuvintele mele;

emirule, biineee, sting țigara(smokers die younger:))dar textu\' nu îl modific deși tu știi a vedea, fantastic ce mult mă încântă să îți știu ochiul vulturesc scrutând poezeaua mea

vă mulțumesc

Dana, \"privighetoarea cea oarbă\" cânta cumva în mijlocul zilei \"Sonata lunii\"?:)
Cât de greu și plăcut poate fi să poți duce cuvintele cuiva în buzunar?!
Trist și de durată finalul...

un drum și împăcare, dealtfel des întâlnite în poemele tale. Frumos aici, precum căldura dată de femeia dintr-o fată necoaptă si de pruncul într-un pântec de nor prea cuminte...Cu drag, Roxana

Constantin, am să mă duc mâine să întreb privighetoarea mai exact ce cântă:)

Roxana, bucuroasă de trecerea ta,

vă mulțumesc

și atenție, tic-tac-tic-tac:)

Am impresia că tai tot mai adânc în carnea poemelor, le faci tot mai directe, mai cu oasele dezgolite. Nu știu dacă e o evoluție sau ceva ce ține de inspirație. Titlu foarte bun, versuri exacte, de o tandrețe seducătoare. Nu știu dacă își au locul aici amuletele și medalioanele, ele au parfum de epocă.
Mai lămurește-mi dacă poemul \"se întâmplă\" iarna ori vara. Când spui \"vom mușca din lumina crudă a iernii\", totul pare limpede. Apoi însă vine o privighetoare și mă gândesc la vară. Te joci intenționat cu anotimpurile?

să-i spunem o evoluție inspirată sau o inspirație evoluată, cum o fi:)

poezelele acestea reprezentându-mă vor avea întotdeauna un aer de epocă(aerul meu sprecific:))

despre privighetoarea cea oarbă pot să spun că ea apare în somn și cântă pentru oricine vrea să o asculte chiar și iarna pe înserat, crede-mă, am ascultat-o...

salut,

Dana,
mi-ai dat un răspuns trăsnit și fermecător, mulțumesc. Am și eu privighetori în cap, te înțeleg.

placut surprinsa, dano. e o poezie frumoasa. mie chiar mi se pare ca ai inceput sa scrii alfel. :)
am remarcat:
cum îți port eu capul pe tavă tristețe
strofa 3 e superba. simpla, dar cu o incarcatura emotionala, desi nu mai e nimic acolo.
original, interesant si optimist finalul: tic-tac-tic-tac!

iți răspund târziu dar sigur:) aprecierile tale mă încântă, se știe, venind din partea lui Fe, orice vorbă de bine trebuie studiată cu atenție:)

mulțumesc,