negru pe alb

adulmecase mai mult decat putea sa iubeasca...si nu-mi mai dai accept...frumos spus

\"între ei cineva conjura legiuni de năluci
spuse povestitorul decupându-le mâinile\"
El și ea. Un cuplu de păpuși în finalul unei piese despre iubire.
Îmi place detașarea acestui text.
Adela

seducătoare imaginea din prima strofă, pastele din finalul celei de-a doua oarecum îndepărtătoare, versurile care urmează apoi se rostesc cu nonșalanță și grație neexcedentară,

titlul e cuminte, aș risca să spun chiar prea cuminte

o poezie ce se oferă deschis lecturii,

salut,

Nu vreau să fiu rău, dar, Vladimir, ce doamnă ai văzut tu cărându-și cărți în poșetă? Erau cumva cărți de jucat? Sau din alea minuscule, ediții de buzunar (a se citi „poșetă”) gen El Zorab-ul lui Coșbuc?:)

Observ o simetrie perfectă în text, 2 strofe, 2 râ
nduri, iar 2 strofe. Place ideea de ruletă rusească amintită mai sus și de Adela.

Cu drag,
Constantin

Aida... versul cu pricina spune mai multe decat as fi vrut eu sa las sa se inteleaga :)
Adela... cu siguranta s-a vrut sa fie un text detasat... constructia remarcata de tine abia pe final mi-a venit.
Dana... titlul trebuie inteles intr-un alt registru decat cel firesc... cu pastele acelea... cred ca m-a apucat sarcasmul.
Constantin... simetria merge chiar mai departe pentru cei care au chef sa caute... pai macar carti de credit si tot cred ca se gasesc in posete ;)
Va multumesc pentru feed-back.

o poezie placuta. N-ar fi rau daca te-ai gandi mai mult asupra formularii din ultimul vers, daca este cea mai potrivita, parerea mea este ca exp. \"sangele dezlegat\" iti este defavorabila.

Multumesc pentru comentariu Mihai... admit ca in fragmentul la care te-ai referit a predominat nevoia de sens si nu musai esteticul. Oricum ar fi sunt deschis la alte variante.