Constantin Codreanu

Paganini și-a tăiat sinapsele cu coardele unei viori scăldată de ceața unei case clădite pe strada nopții în care ploaia țipă din chingile unui zbor peste mări și sufragerii desprinse din telefoane coborând din fulgerul ascuns între aripile unei păsări ce visează într-un nuc de la marginea verii cântatul unui greier din dedesubtul unei băi făcute printre urletele unei inimi desfăcută în 2 ½...

Constantin

P.S. Să scri-să scrii

Fluierele mioritice sunt sparte de butoanele unui mixing desk cinic care reia începutul în care cămașa arde, deși nimeni nu este îndrăgostit, iar ciocanul metaforei se zbate și bate din propria-i inițiativă spre binele comun al unei lumi în care curcubeul sepiat e întins peste indiferența care așteaptă parastasurile ca semne de decolare spre neant de pe parapanta făcută din firele de nisip al unui pustiu în care rugăciunile se ascund în mătănii care atârnă din ferestrele unor case fără stăpâni...

Cu drag,
Constantin

Începutul care sperie prin westernizarea fără menajamente anunță aventura unui cuplu Bonny and Clyde ahtiat după călătoriile cu trenul pe vechile drumuri romane.
Chipiul și șapca roșie aduce un strop de comunizare-bolșevizare, niște Gavroși mici cu tălpile așchiate de bătăturile lăsate de batistele fluturate din bunăvoință în fața unor pasageri ce nu coborau niciodată din tren.
Oasele reamintesc de jocul șăgalnic din „Frida” (mă obsedează filmul, recunosc) fiind, de fapt, niște ani atârnând ca schelete zburdalnice peste trenurile care zboară pe aripi de îngeri adoptați.

PreaFrumos!!!!!

Cu drag,
Constantin

Teroarea în fața morții prezentată în trei anotimpuri quasivivaldice sub vălul unei bizarerii care străpunge veșnicia furișându-se, întinzându-se, ascunzându-se, sau încântând.
Puteai să mergi mai departe cu secționare pe anotimpuri, ai uitat toamna, sau ai ascuns-o atăt de bine încât nici nu se observă?:) Eventual, moartea însăși poate fi privită ca o toamnă prelungită, de ce nu...

Cu drag,
Constantin

Finally!!!! Asta era!!! Lupul, de fapt, sunt eu însumi, o licantropie (lycantropie, dacă vreți) mărturisită ca un prim pas spre vindecare...
Pare prea lung pentru că trebuia să inventez pe parcurs pentru a sustrage atenția lupului:)!
Merci pentru \"struna groasă\":), sper să mai pot cânta din ea...

Merci pentru popas și pentru psihanaliză, Felix!!!

Începutul sună ca un haios dans prenupțial al unui pedofil care stă de pândă la umbra magazinului cu jucării:)!
Deschiderea vine o dată cu apariția păpușarului care își satisface foamea de sanctitate scărpinându-și gingiile heruvimice și serafimice prin roaderea de capuri-capete, ca apoi să se complacă în jocuri de destin, aruncând ca pe zaruri viețile celor cărora le pune sare ca unor pești care se împotrivesc să dea din coadă chiar și atunci când sunt desolziți metodic și sistematic.
Păpușile adunate sunt un șirag de nepăsare cules din fugă și dezinteres.
Ghemul de cuie e încheie o autoflagelare propusă ca simpu scenariu pentru un spectacol la teatrul de păpuși unde curcile și crucile sunt confundate nu doar de păpușar.

Constantin

Atunci când iubirea nu se rostește, măcar prin buze de latex, aducând față în față trupuri, lupta își pierde din scop, iar războiul vede în pacea semnată prin dublă capitulare un mod de a declanșa o nouă campanie în care se pornește cu dinamită la braț, armele scoase din paranteză și baionete înflorite din muguri sinucigași păstrați în viață de tălpile sensibilizate de gesturile care răsar din curajul ce tranșează cuvintele construite pe o continuitate între cele două lumi schimbate prin cunoașterea zâmbetului de tip zamolxian!!!

Cu drag,
Constantin

Asist la un trist ceremonial de înfierare a scriitorului/poetului a cărui utilitate socială a fost întotdeauna egală cu minus zero, singura-i calitate apreciată fiind clownada ieftină strânsă în \"stihuri și slove de nimeni înțelese\". Această inutilitate îmi aduce aminte de recentul text postat de Nicolae Popa, \"Tata\", unde personajul \"nu știa decât să citească ziare\", diferența constând însă în faptul că acolo, \"intelectualul de la sat\" aducea ploaia, or, aici...
Laitmotivele (sau leitmotive-le) operei scriitorului erau desprinse din tipologia de la care prea puțini din tagma lui s-au abătut vreodată, dragostea și poezia ca mijloc de întreținere, cinci vorbind, ca mod de viață, ideal vorbind.
Mumificarea în pagini de cărți e simbolică atunci când o comparăm cu mumificare originală, pentru că faraonii își luau cu ei pe lumea cealaltă podoabe și bogății de care ar fi avut nevoia în noua viață, la fel face și poetul...
Plecarea celor doi, după ce îi închiseseră în prealabil ochii, denptă o dată în plus detașarea, desprinderea, respingerea de cei/celor care au curajul să fie diferiți...
O mască postmortuară a unui poet de factură nouă-veche!

Constantin

O fluiditate onirică debordând a astologie coloristică (zodie, alias prezicere, alias, sfârșitul lumii), variind între albastru și alb, acalmie și catharsis, lacrimi și soare, făt și mamă!
Remarc aliterația lui „p” din „pictase pereții peșterii” creându-se o stare de execuție prin împușcare confirmată oarecum și de cadența impresionantă de „ma” și „mi” din „lacrimi, am, lumii, eram, gustam, lacrimi, îmi, căutam, mama, mama, am”.
Un singur lucru, Bogdan, în părul cui te jucai, era mama sau altcineva?

Cu drag,
Constantin

Un dialog cu timpul, în timp, peste timp. Un dialog în trei.
„Aruncatul pământului de la unul la altul”, nu e altceva decât o îngropare reciprocă într-un cimitir în care „recunoscuții” și „nerecunoscuții” stau în capul oaselor pe marginea întunericului avortat de realitățile viului.

Constantin

Nimic nu poate fi mai dureros decât trecerea timpului în valuri de riduri cu vele de grizonare peste un corp vechi care se visează tânăr și nu vrea să renunțe la somn pentru a se revisa, chiar dacă cicatrizarea devine de fiecare dată mai obositoare, iar războiaele-chefuri necesită diplomație susținută pentru a stabili învinșii și neînvingătorii!

Constantin

Erata: cele 40 de zile de ispite ALE lui Christos.

„Învierea” și „pustiu – doar vânt și dune” duce cu gîndul la singurul generally-accepted personaj caruia i s-a imputat o înviere (cu precizarea că a fost auto-generată, pentru că și Lazăr a fost înviat din morți) – Iisus! Pustiul referindu-se la cele 40 de zile de ispite a lui Christos de către Satana, transpusă aici prin tentația renunțării de către proiecționist la proiecția propriu-zisă (iertată-mi fie tautologia), tentat de absența spectatorilor, plecării casierei, femeilor de serviciu și a directorului, toți putând fi asemuiți lui Petru... Dar, până la urmă renuță și proiecționistul, făcându-mă să întreb dacă nu cumva Sf Petru era el, iar ceilalți, restul de apostoli...
Mda!

Cu drag,
Constantin

Luxul de a vrea să treci prin oameni fără să îți fie teamă de moarte vine din obișnuința de a face rău, atât altora, cât, mai ales, ție însuți.
Inamovibilitatea sufletului și nu imobilitatea lui sperie cu adevărat!
Oamenii care nu au habar sunt cei mai vii oameni, pentru că lumea lor se împarte între a fi și a nu fi, pentru ei nu există „a fi cum?”, sau „a nu (mai) fi cum?”!!!
Nu mai are rost sp le spună niemeni nimic, ei nu apreciază luxul, pentru că au inimile luxate din naștere!!!
Cu drag,
Constantin

Povestea omului care aduce ploaia, a cărui misiune e văzută a avea un caracter de mesia dăruit, jertfit spre izbăvirea „celor care stau în adăposturi”. Aici însă răstignirea e limitată la niște fulgere dogorâtoare și un oprobriu iscat din necunoaștere și invidie, pentru că el are darul „desâlcirii cuvântului”. Un tată a cărui fiu reia replica unui alt fiu celebru care spunea cu resemnare, „Iartă-i că nu știu ce fac”!

Constantin

P.S. Să ploaie-să plouă?

Supărător de revigorant acest text în care întinerirea se înalță și înalță în același timp, vizând o desprindere din realitate spre zbor în eternitate și de acolo înapoi, astfel încât fotosinteza vieții să nu își piardă nici o secundă din continuitate!!!

Frumos!!!

Cu drag,
Constantin

Eli, exact asta am vrut să zic, dar parcă uzitate implică un grad mai mare de uzură, indicând în același timp o dimeniune ce ține de același purtător, în timp ce ponosite se apropie de dimensiunea \"multipurtătoului\"! Exact asta era, ai \"(p)reluat\" niște rime și le-ai închegat la tine într-un volum de veruri:)!

Cu drag,
Constantin

Elena, observ la tine o tendință ce mă caracterizează din plin și pe moi!!! Negativizarea cuvintelor, un fel de „necuvintele” reloaded!!!
„neodihna și nerostit”
O poezie dulce, presărată cu rime (câteva din ele ponosite, ce-i drept:), în sensul bun al cuvântului) și gândită de unul singur pentru amândoi!!!
E un maraton de tu în mine, eu în tine, dar fără accentul pe erotism, deși, dragostea făcută cu gândul e de multe ori mai multă și mai savuroasa:)!

Cu drag,
Constantin

Cocoașa aceasta de verde e parte a unui dromader abătut de la obișnuitul drum al mătăsii și urmând un nou drum, drumul drilului.
E drumul cu patru opriri, toate patru interconenctate și interdependente, prin urmare, ansolut indispensabile unei călătorii încheiate pentru a fi reîncepută!!!

Cu drag,
Constantin

Auzi, Viorele, lupul ăsta e un personaj mai mult decât real, doar că nu ție trebuie să îți fie frică, ci mie, pentru că oricât de mult aș încerca eu să îl țin lângă mine, sunt conștient că în curând o să mă muște!!! În plus, eu nici nu m-aș mai mira dacă aș fi și eu aruncat în stradă ca tine:)!!!

Îmi place că vezi ce nimeni altcineva nu vrea/poate să vadă!!!! Mai uită-te!!!!