kaigomai kaigomai

nu voi spune nimic despre frumusețea expresivă a acestor versuri, despre edificiul omogen al textului și despre voluptatea rostirii, ce vreau să spun și spun este că aici este un poet și o poezie, incontestabil

cu respect,

cunoscand humorul pishiker al poetului voi comenta pe masura: ca e impecabil - asta e elementar, dragii mei doctori watsoni. nu-l prinszi pe alde liviu nanu scriind altfel. ce ma distreaza pe mine e ca opul asta, poemul asta adeca, e a 273-a lui ars poetica. toate diferite mutual, toate cu acoperire in textologia lui. de ce nu facui u nvolum exclusiv din poeme cu valoare de ars poetica, maestre?

Dana, onorat de comentariu.
Radu - mulțumesc pentru sfat, probabil așa voi face, le voi aduna într-o zi într-un volum. Sper să mă ajuți să le aleg.

Exact acolo eram și eu, Andu. Exact acum câteva clipe, pe când steluța nu era aici. :) Acum mă bucur că este. Alături de steluța mea de pluș, pentru:
\"oricum nimeni nu te bagă de seamă
decît în ziua cînd mori\" și \"curcubeul în sepia\"

Și \"câte și mai câte\", cu î din i, desigur.

Da, Andule, am avut în vedere și gluma aia cu țigările. Probabil mă voi apuca și de fumat, cine știe? Am să-mi las barbă și voi fuma lulea. E singura șansă să-mi fac mutră de prozator, că poet am șanse mici. Cînd ne vedem pe ym să-ți trimit piesa muzicală. E mai tristă decît tristețea lumii.

Alina, nu-ți văzusem comentariul, scuze. Ai citat poate cele mai importante versuri, cheia poeziei.

Liviu, nu sunt necesare scuzele, pentru că nu aveai cum să îl vezi, nefiind încă aprobat când ai răspuns tu. :)
Aș vrea și eu piesa de care vorbești aici. Dar, până atunci, ascult \"plaisir d\'amour\". :)

Citindu-te, în ultimul timp, am avut senzația că scrisul tău ia alte dimensiuni, în alt cerc. Cel mai greu e să pășești în afara cercului, dar mai greu de atât e să rămâi în afară. Cel puțin, deocamdată. Pentru că, mai apoi, va veni o altă vreme, pentru alți pași.
Vezi ce filosoafă am devenit? :)

Ela, și eu l-am plîns și nu mi-e rușine să-ți spun.
Alina, cred că a intervenit o ruptură, sau ceva pe care nu știu s-o denumesc. Poate din asta va ieși ceva, poate nu.

Fluierele mioritice sunt sparte de butoanele unui mixing desk cinic care reia începutul în care cămașa arde, deși nimeni nu este îndrăgostit, iar ciocanul metaforei se zbate și bate din propria-i inițiativă spre binele comun al unei lumi în care curcubeul sepiat e întins peste indiferența care așteaptă parastasurile ca semne de decolare spre neant de pe parapanta făcută din firele de nisip al unui pustiu în care rugăciunile se ascund în mătănii care atârnă din ferestrele unor case fără stăpâni...

Cu drag,
Constantin

Se spune că în orice situație există un cadou ascuns. Caută cadoul acela, Liviu. Uneori se întâmplă ca Moș Crăciun să vină mai devreme.

Și la mine. Azi mergeam pe stradă cu o sacoșă mare, grea și plină de cărți de la Pogor, mă vede un amic și strigă, ete la tine a venit Moș Crăciun mai repede, fericito. Dacă ar fi știut că erau doar cărți... ar fi râs. :)

Constantin - comentariul tău este un poem mai frumos decît umilul meu text. Mulțumesc.
Alina, și la mine a venit Moșul cu daruri, la Iași am primit cîteva cărți frumoase.
Aivil, bun sloganul tău, dar imposibil de realizat. Să păstrezi versurile tale undeva bine, poate vor mai folosi cîndva.
Nicole, mă bucur că te-am inspirat. Și că ai citit în cheia corectă. Dar altfel nici nu se putea. Cred că ar trebui să opresc aici comentariile.

Ceea ce poezia face mai sublim este de a da sens și culoare lucrurilor celor mai banale, dar arta nu face decât versuri, sufletul este cel care scrie poeme ca o muzică pe care orice om o poartă în el. Poezia e ca un izvor din care pentru a bea trebuie să te pleci și să îngenunchezi iar eu nu cred că există o recompensă mai mare pentru un poet decât aceea de a scrie un poem, ceea ce tu ai făcut astăzi, Anton, și nu un poem oarecare ci unul în fața căruia mă înclin cu admirație și respect.

Ama

Adriana, mă bucur că te-a atins poezia mea.

Domnule Nanu acel arde ca un foc si in tample bate s-au folosit de un numar atat de mare in poezie ( general ) incat si-au pierdut orice substanta, sunt deja clisee. Este frapant de neplacut ca ati scris asa de frumos in rest si din pacate ati folosit aceste expresii arhi-uzitate. Sper ca nu v-ati suparat, este un mesaj prietenesc si va astept parerea.
Cu bine

Domnule Ionescu, cu regret vă dezamăgesc, n-am nicio părere, eu scriu de obicei în clișee, așa cum ați remarcat și dumneavoastră. sper că am voie, doar e un atelier aici, n-am pretenții.

Domnule Ionescu,
arde camasa pe mine ca un foc nu este cliseu. Este o exprexie noua, de mare rafinament poetic, trebuie citita doar invers. Arde focul pe mine ca o camasa. De astfel nu ma supar daca mestrul agon va folosi aceasta expresie.
In tample imi bate cineva cu degetul. Domnule Ionescu, si eu imi pot bate ambele tample in acelasi timp cu un deget, si chiar ma pot personifica si intr-o metafora.
Nici urechea surda a lumii nu este cliseu. Este imbunatatita in context de farmecul autorului.
Tutunul nu face niciun rau vizibil, sa nu spuneti ca este o reclama la tigari ca nu va cred, acolo tutunul evident ca lasa urme vizibile.
Domnule Ionescu, oricum nu va baga nimeni in seama decat in ziua in care veti muri, stiti si dumneavoastra, stim si noi.
Poate nu ati inteles un lucru, sa va intre bine in cap, noi poetii de aici incercam sa sa ne argumentam punctul de vedere, sa ne ajutam, incercam sa ducem poezia acolo unde este locul ei, daca nu va convin stelele agonilor sau comentariile lor, va rugam sa parasiti pagina, eventual siteul. Cu stima, avocat din oficiu, Xavier.

\'Debutul\' dumneavoastra inceput prin cateva limbute in diferite dosuri este demn de lauda si in acelasi timp in concordanta cu \'cerintele\' acestui site ptr a primii stelute. Pana si domnul Nanu recunoaste ca scrie in clisee asa ca interventia dumneavoastra ramane, adevarat din oficiu, \'latrinala\' si \'sfincteroasa\'. Grobianismul dumneavoastra se amplifica cu sintagma \'noi poetii\' dar nu vad nici macar un text in pagina dumneavoastra. Aladianisme...