război

Mi-a placut toata poezia, iar comparatia din finalul poeziei este originala si reala.

*sînt un adevărat șef de trib/m-ai întrebat cum suport absența ta
ți-am răspuns că o simt ca pe un intrus
ca pe o fantomă zornăind-și lanțurile/
se conturează profilul unui războinic,
*iubita e dușmanul dar și trofeul răboiului cu sine însuși... căci dragostea silește ego-ul să cedeze locul aproapelui...
*finalul
dacă ne-am fi sărutat în clipa aceea probabil că
zeci de păsări cu aripi albastre și-ar fi luat zborul
dintre buzele noastre

dar noi n-am știut să ne bucurăm de otrava plăcută a momentelor
noi așteptăm așa cum pensionarii din aziluri își numără
micile și nevinovatele plăceri ale vîrstei fără dinți/
ne indeamna să credem intr-o infrângere a poetului... regretul de a nu fi pretuit la timp farmecul micilor pași din care e alcătuită viata...
*ultima strofă ... aducând in prim plan vârsta senectutii... sporeste efectul dezastrului ...
*poezia strigă din toate incheieturile... celor incă tineri...carpe diem

\"eu mă lupt cu mine sînt propriul meu cîmp de luptă\"
(Liviu Nanu)

zilnic treburi il provoaca
la o lupta (sa le faca)
dar Genu soldat batos
iese iar victorios

p.s.
de ce in istorie
l-or fi pus pe Bonaparte
cand eu mai dotat am parte
zilnic de-o victorie.

p.s.
La multi ani si numai bine in 2007 Liviu Nanu!

Cred ca este deja o victorie faptul ca ai putut scrie o poezie despre acest razboi... textul este bine conturat, cu momente de atac si de \"repliere\"... interesanta indulcirea imaginii din strofa a treia tocmai pentru a evidentia tabloul brut din strofele 2 si 4.
Mi-a placut in mod deosebit \"fantoma zornăind-și lanțurile\"... e o imagine pe cinste a nelinistii simtita dincolo de trup.

Te paște pericolul unor teme bicefale. Ambele părți ale poemului mai trebuie lucrate pentru a obține două poezii distincte, bine șlefuite, bine articulate, pe respectivele idei : excluderea prizonieratului și erotica absenței. Dintr-o poezie dezechilibrată tematic pot ieși două poezii nu neapărat mai mici dar mult mai coerente sub aspect imagistic.
Cred că imaginea păsarilor care îsi iau zborul de pe buze în momentul sărutului e prea dulceagă ( In « Elegie pentru zborul universal » era altceva, acolo sugera desprinderea vieții …). Unde ți-e ironia ?... Ia-o nițel la mișto pe gagica aia care te chinuie ; vom avea amândoi de câstigat : tu, ca îndrăgostit, eu , ca cititor…
P. S. Deși comentariile mele sunt sporadice, citesc cu atenție tot ce publici pe site.

Mulțumesc tuturor comentatorilor pentru timpul pierdut cu poezia mea.
Traian, ai observat bine, sînt două părți distincte, e foarte probabil să viețuiască separat într-un viitor nu știu cît de apropiat. Na, că făcui și o rimă :)

Ultima strofă e foarte puternică. Ãsta e nucleul poeziei. E și un final foarte bun.

Păi acolo ar fi și ironia, Traian. Dar probabil că am ascuns-o mai mult decît trebuia.

Nu mi-a picat fisa!