cocoașa de verde

Cocoașa aceasta de verde e parte a unui dromader abătut de la obișnuitul drum al mătăsii și urmând un nou drum, drumul drilului.
E drumul cu patru opriri, toate patru interconenctate și interdependente, prin urmare, ansolut indispensabile unei călătorii încheiate pentru a fi reîncepută!!!

Cu drag,
Constantin

Am crezut, ca Ilie, că am rămas singur, ofilit murind pe reduta rimei. Mă bucur să te fi găsit, am să te citesc. M-aș bucura să infiripăm (iartă-mi ignoranța dacă există deja) un dialog al poeziei rimate.
N-am crezut în frumusețea unei \"cocoașe\", până azi.

Cu respect,

scufie de ger cu sclipiri spre cer...privirea omului inspre viitor, printre obstacole. asa mi-a placut sa interpretez aceasta poeezie. mai trec!

O recenta trecere pe Valea Oltului mi-a inspirat această descriere.
Coabitau, într-o zi însorită, toate cele patru anotimpuri, de la scufia ninsă a muntelui Suru și poalele verzi ale aceluiași, până la paleta deosebit de reușita a coastelor Văii Oltului și, ăntr-un luminiș, un petec de ghiocei. Doamne, ce anotimpuri nebune!

un dialog poetic exista oricum, chiar dacă doar imaginar, între cei apropiați ca stil.
Poate că Agonia nu este locul perfect pentru poezia clasică, dar chiar și aici putem să ne împărtășim gândurile.
Rămâne ca tu să mai cauți și în alte locuri de popas ale poeziei prozodice.

formularea ta:
~Răsplata care nu-și condiționează universul depinzând de felul de a fi al altora, ci de dorul care ne încearcă în cursul acelui proces al durerii~
Citind-o, am înțeles mai bine comentariul t[u.
Îți mulțumesc pentru popas!

ovidiu oana - pârâu